Azi dimineata, in drum spre gradinita, eu si fetita mea, in fata blocului.
" Mami, de ce mergi asa?"
Eu mergeam cu mainile incrucisate la piept, sa ma apar de frig, ca o baba. Luasem pe mine in graba o haina care mi se parea ca nu imi mai vine, si nu ii mai pot inchide fermoarul.
"Ca mi-e frig", zic eu.
Cum mergeam noi amandoua, una langa alta, ea face doi pasi inainte si ma opreste, o fetita mica si hotarata sa aiba grija de mine.
"Stai un pic. Stai." Da agitata din manuta, vrand sa ma tina pe loc. Si-mi incheie fermoarul hainei, fara nici o problema.
Nu stiu unde naiba ma grabesc asa si de ce nu-mi iau timp. Nu mai gandesc limpede.
Fetita ta se pare ca stie mult mai multe despre tine si despre viata decat alte fetite de 7 ani. E matura un pic poate, prea devreme.
ReplyDeleteRaul ce vine, vine DOAR DIN TINE, indiferent de ce vrei tu sa crezi despre tine, si mereu si mereu iti apar alti vinovati sau aceiasi vinovati pentru viata TA, pentru cum traiesti . . .asa cum se asaneaza Pamantul Primavara, asa trebuie sa scoti din tine tot raul, gandurile, amintirile reale sau pe care ti le-ai impus a fi reale si care iti dau furie, ura, plans...de remuscari inteleg ca nu poate fi vorba. Si nu se poate sa faci asta De maine, ci in timp, cu rabdare si credinta...Vine Saptamana Mare. Gandeste-te ca Invierea poate fi si pentru tine un Nou inceput in multe, chiar si in gandurile rele si amare pe care le ai...sa nu le mai ai..sa Muncesti cu tine, cu Sufletul tau, cu Mintea ta intru Curatire ...
Cand ma gandesc la Inviere imi vine asta in cap : http://twitgoo.com/1dt
ReplyDeleteAi dreptate, cand ma uit la poza asta, chiar ma simt mai bine.
din pacate nu e genul meu de umor poza asta. poate peste timp (daca va avea rabdare cu tine) vei intelege mai multe. A te uita In tine cu Adevar nu e usor. Eu iau de bune toate ce le scrii.... Poate e doar un soi de literatura imbinata cu adevar din viata ta. Nu stiu. Dar stiu ce e depresia, ce sunt anxietatile, ce inseamna sa iti innebunesti familia cu starile pe care nu le poti controla. nici un medicament nu ma ajuta. Raul e in mine. Ce iti spun tie imi spun mie de ceva timp incoace. Si mie imi pare ca merg cumva spre lumina, si nadajduiesc a ma curata cat mai mult de relele ce ma bantuie.
ReplyDeleteGandeste-te la fetita ta. Acum e inca mica, dar amintirile raman si uneori se pot chiar contorsiona, de poti fi uimita peste 10 -15 ani 9sau paote mai devreme) ce amintiri are fetita ta despre aceasta perioada de viata! ar fi bine sa te uimesca doar si sa nu suferi din cauza lor, sa nu ajunga ea, fetita a te invinui de vini ce chiar nu iti apartin..
Sunt convinsa ca esti bine intentionat, dar gandeste-te ca exista si oameni care au alte credinte, alte religii, sau nici un fel de religie. Si daca vrei sa ajuti pe cineva, o faci in functie de cum gandeste acel om, nu ii spui cum esti tu si ce te ajuta pe tine. Asta este o chestiune de bun simt, dupa parerea mea.
ReplyDeleteEu credeam ca esti ortodoxa si ca fetita ta isi spune la culcare rugaciunea.
ReplyDeleteAm crezut ca traind aceeasi boala (" depresie clinica") iti pot impartasi din cum cred ca se pote cumva scapa de ea. Nu am vrut a fi fara bun simt.
Important ar fi sa nu te mai minti, doar ai hotarat sa tii un jurnal pe blog care te poate ajuta in vindecarea ta. Fii cinstita cu tine insati.
Sau trebuie sa fie toata lumea mereu de acord cu tine?
Cu scuzele de rigoare, eu tot iti urez ca fetita ta sa fie sanatoasa si sa simta sarbatorile Pascale alaturi de mica ta familie! Iar tu sa reusesti sa depasesti anii cei gri trecuti din viata ta.