Am inteles ceva

Ieri,dupa cateva ore de plans si suparare,vine fetita mea la mine in camera si ma intreaba, "Mami, esti suparata?"

"Da," ii raspund eu. Ce sa ii zic altceva, cu ochii mei rosii si fata umflata . . .

"De ce?" inteaba ea.

"Asa . . ."

"Da' pe cine esti suparata?"

"Pe mine," ii zic.

"Pe tine?" ma intreaba fetita mea surprinsa.

"Da, pe mine."

Si atunci fetita mea de sapte ani mi-a pus o intrebare foarte buna:

"De ce? Ce ai facut?"

Si mi-am dat seama ca din cauza depresiei ma simt vinovata pentru orice, ca si cum as avea vreun defect care provoca toate mizeriile care se intampla, care il face pe taica-miu sa uite cand e ziua mea, si pe grasa aia idioata din autogara Pascani sa intre peste mine in baie si pe toti nesimtitii sa fie nesimtiti.

Oamenii care se poarta cum se nimereste trebuie lasati sa aiba parte de alti oameni care se poarta cum se nimereste.
De azi inainte, m-a convins fetita mea, nu mai trebuie sa ma simt vinovata pentru tampeniile celorlalti.