Azi-noapte, dupa ce luase bataie in tur, pe teren propriu, cu 3-0 la 'masa verde,' Dinamo a trecut mai departe dupa ce a intors scorul si a batut cu 9 - 8 la penalty-uri.
Ma uitam cu sotul meu la meci. Steaua deja calificata, CFR-ul nu ma intereseaza cum joaca (nu e echipa aia care sta intr-un jucator, sa fim seriosi), Vasluiul se vedea pe DigiSport Plus, care e un canal de televiziune ce apare doar cand Digi are chef, si nimeni nu spune unde (uraa, bravo, Digi TV, imi place cum va luptati pentru audiente, meciul urmator sa-l transmiteti pe un post care se prinde numai in Bahrain). Numai la Slovan Liberec cu Dinamo ne-am uitat de la cap la coada.
Dar chiar de la cap la coada.
Sotul meu (nu, nu suntem dinamovisti si nici nu suntem 'fani' ai vreunei echipe) mi-a zis, la scorul de 2 - 0 pentru Dinamo, "Stii de ce imi place, se de ce vreau sa bata Dinamo? Dintr-un meci de calificare ridicol, si din mizeria care s-a intamplat din cauza aia, au reusit sa faca mai mult decat sa intoarca rezultatul, au transformat un rezultat simplu intr-o Poveste. Si asta e ceea ce trece prin timp, asta este lucrul de care noi oamenii ne aducem aminte cand au trecut prea multi ani ca sa mai stim in ce an, sau cine erau marcatorii, sau patronii, sau macar scorul exact, sau ca Liberec nu era cine stie ce echipa. Daca Dinamo trec mai departe din dubla asta, sunt Poveste."
Si au trecut.
No comments:
Post a Comment