Japonia

Mi-ar fi placut tare mult sa traiesc in tara asta:

Derby-ul etapei

In seara asta e meci intre FC Timisoara, echipa adventistului Sabau, si Ceahlaul Piatra Neamt, echipa ai carei jucatori beau ca porcii la Tequilla dupa fiecare meci.
Habotnicii contra Betivilor. Meci urmarit de Sus.

Ne-a dat emotii...

De cand a revenit Mutu printre 'tricolori' stirile sportive sunt pline de informatii esentiale de la antrenamentele Nationalei, de genul: "Mutu a sarit un gard" sau "Mutu a sutat in minge."

Azi, pe la toate buletinele de stiri, domnisoara de serviciu punea o fata lunga, holba ochii si anunta: "La antrenamentul de azi, Mutu s-a lovit la ambele picioare."

Da, fratilor, s-a lovit cu ele de pamant, succesiv ... ceea ce se cheama ALERGAT. Oricat de ciudat ar parea, o mare parte din activitatea unui fotbalist se bazeaza pe alergat.

De asemenea, atunci cand colegii ii trimit acel obiect rotund, sa stiti ca ii dau o pasa, nu ii trimit o mina anti-tanc.

Ah, si sunetele acelea gafaite care ii ies pe gura se datoreaza efortului, nu trebuie sa dati la stiri ca are gripa porcina sau tuberculoza.

Adica, stiti, Mutu e sanatos. Ha ha ha.

Vai ce-o sa ne snopeasca Serbia.

Dau din casa

Pisoi.

Au doua luni jumatate. Sunt 6.

Ma inebunesc. Au un program de trei ore somn, trei ore joaca. Cand devasteaza casa. Se catara peste tot. Muta toate lucrurile. Gasim tenisi in rucsac, punga cu pufuleti in chiuveta, prosopul de baie pe aragaz. Unul dintre ei fura. Daca un obiect este suficient de mic ca sa poata fi carat, il inhata si incepe sa alerge paranoic prin casa. Altuia ii place sa bea din pahare. Orice ar fi din ele. Daca nu ii place licoarea, stranuta in pahar. Mai e unul care ma ajuta la curatenie, se urca in faras si fugareste gunoiul prin toata casa.

Si dupa ce se linistesc, dupa ce curat dupa dezastrul facut, vreau si eu sa fac o poza.

O poza cu un pisoias dragut, ca sunt niste ghemotoace de puf, zau.

O poza cu un animalut adorabil, pe care copiii din intreaga lume sa il indrageasca si sa si-l doreasca.

Asa ca iata-l, o scumpete de Scottish Fold. Vrea doar sa fie iubit.

Nu se mai vede cu ochiul liber

Am citit acum vreo doua saptamani un articol interesant in New Scientist.

Despre subiectivismul perceptiei umane.

Cica un psiholog a facut o excursie prin inima unei jungle sud-americane si a vizitat niste triburi de indigeni. Acolo, in mijlocul padurii ecuatoriale, acei oameni supravietuiau si intretineau o comunitate relativ prospera, traind din vanatoare si cules. Ce vanau ei? Soricei, serpisori, gandaci ... pe care le prindeau cu bete si pietre. Psihologul asta a zis, domne, nu se poate. Este imposibil sa vanezi asa cum fac oamenii astia. Cum reusesc ei sa detecteze miscarea unui soricel de 4 centimetri in mijlocul unui peisaj in care se amesteca mii de miscari minuscule similare, fiecare frunza se misca in vant, fiecare crenguta, fiecare fir de iarba ... Si totusi acesti indigeni reusesc!

Datorita Perceptiei Subiective.

Mai exact, acei indigeni nu vad padurea. Ceea ce vad ei atunci cand vaneaza este o padure fara copaci, fara frunze, fara crengute. E de-a dreptul usor sa vanezi asa.

Cum se intampla asta? Pai, zic niste neurochirurgi, cica mintea umana se adapteaza la necesitatile mediului. Mintea umana elimina detaliile de care nu e nevoie si completeaza peisajul cu detaliile necesare.

Altfel spus, necesitatile societatii dicteaza mintii umane ce sa perceapa si ce nu din realitatea inconjuratoare.

Suna SF? Din pacate, dragii Femeii Depresive, nu e SF, ci chiar asa functioneaza creierul nostru.

In societatea noastra cea moderna si romanesca, perceptia subiectiva functioneaza peste tot. Pentru ca avem atatea de vazut, nimeni nu isi pune problema ca sunt lucruri pe care le trecem cu vederea.

Daca dai drumul la televizor, descoperi ca cei care discuta despre cultura si arta sunt ... cantareti pe la nunti. Acelasi lucru se intampla in toate domeniile, gunoieri, oieri si marinari fac politica, ingineri lucreaza ca traducatori, intreaga noastra societate este construita de oameni care fac altceva decat stiu sa faca, de incompetenti, de impostori, si cum noi trebuie sa ne ducem viata aici in continuare, mintile noastre fac 'click!' si incepem sa percepem aceste lucruri ca fiind normale.

Iar adevaratele performante, pe astea nu le mai vedem, pe astea mintea noastra le elimina, ca sa ne putem duce viata in continuare in mocirla vesela in care ne aflam.

Am urmarit emisiunile de sport de dupa meciul Unirea Urziceni - VFB Stuttgart. Am aflat ca Urziceni-ul putea mai mult, ca prima repriza a fost proasta, ca niste jucatori "n-au fost in meci," ca tactica cu cinci fundasi a lui Dan Petrescu a fost ciudata, ca oricum nemtii nu s-au prea omorat cu firea, ca meciul a avut cei mai putini spectatori si iar ne-am facut de ras ...

Ce urat.

Eu cred ca la unele peisaje ar trebui sa ne uitam mai atenti. Si in afara de soricei si gandaci, trebuie sa vedem copacii aia mari, zdraveni, pe care scrie cu litere mari de tipar:

Unirea Urziceni a adus la stadion 20 % din populatia orasului propriu! Ce echipa din Bucuresti (sau Madrid, ha ha ha!) aduce la stadion 20 % din populatia orasului? Pai daca ar fi VFB Stuttgart asta o echipa atat de iubita ca Unirea, ar insemna ca pe stadionul lor vor fi la retur cam 120 000 de oameni :D

Unirea Urziceni a adus la stadion, GRATIS, aproape 2000 de copii.

Patronul Unirii Urziceni a platit autocare si a adus la meci oameni din comunele aflate in jurul Bucurestiului.

Unirea a controlat meciul, a avut posesia mai buna, tactic Dan Petrescu a dat clasa - se uita Markus Babbel cu ochii crucis in repriza a doua. A fost un meci cu care orice echipa dintre cele 'mari' ale campionatului s-ar fi bulbucat de mandrie.

Toate emisiunile sportive discuta despre Steaua, Dinamo, Timisoara sau CFR, cum mai bea Tamas o bere, cum mai da Banel un interviu vesel-sasait de-al lui, cum se mai trezeste Iancu sa se creada intelectualul fotbalului romanesc, urla toate emisiunile, se dau telefoane, declaratii, se despica firu-n paispe.

Cand naiba or sa se trezeasca si oamenii astia si or sa vada ca exista un club de fotbal cu un management ucigator de eficient, cu un antrenor de studiat, cu jucatori pe care ii preocupa meseria lor, si care are performantele la care restul cluburilor de fotbal romanesti nu mai ajung nici macar din intamplare?

Dar mai bine sa discutam despre cartea Mihaelei Radulescu, despre nemaipomenitul 0 - 0 facut de Steaua la Brasov, si despre arta muzicii cu Pepe. A, si despre fotbal cu Marcel Iures.

(Toata treaba cu mersul prin padure fara sa vezi copacii are avantaje si dezavantaje. Inchideti ochii si luati-o asa teleleu, prin padure, si o sa intelegeti ce vreau sa zic.)