Tuesday, 1 December 2009
Sunday, 18 October 2009
Saturday, 17 October 2009
Derby-ul etapei
In seara asta e meci intre FC Timisoara, echipa adventistului Sabau, si Ceahlaul Piatra Neamt, echipa ai carei jucatori beau ca porcii la Tequilla dupa fiecare meci.
Habotnicii contra Betivilor. Meci urmarit de Sus.
Habotnicii contra Betivilor. Meci urmarit de Sus.
Wednesday, 7 October 2009
Ne-a dat emotii...
De cand a revenit Mutu printre 'tricolori' stirile sportive sunt pline de informatii esentiale de la antrenamentele Nationalei, de genul: "Mutu a sarit un gard" sau "Mutu a sutat in minge."
Azi, pe la toate buletinele de stiri, domnisoara de serviciu punea o fata lunga, holba ochii si anunta: "La antrenamentul de azi, Mutu s-a lovit la ambele picioare."
Da, fratilor, s-a lovit cu ele de pamant, succesiv ... ceea ce se cheama ALERGAT. Oricat de ciudat ar parea, o mare parte din activitatea unui fotbalist se bazeaza pe alergat.
De asemenea, atunci cand colegii ii trimit acel obiect rotund, sa stiti ca ii dau o pasa, nu ii trimit o mina anti-tanc.
Ah, si sunetele acelea gafaite care ii ies pe gura se datoreaza efortului, nu trebuie sa dati la stiri ca are gripa porcina sau tuberculoza.
Adica, stiti, Mutu e sanatos. Ha ha ha.
Vai ce-o sa ne snopeasca Serbia.
Azi, pe la toate buletinele de stiri, domnisoara de serviciu punea o fata lunga, holba ochii si anunta: "La antrenamentul de azi, Mutu s-a lovit la ambele picioare."
Da, fratilor, s-a lovit cu ele de pamant, succesiv ... ceea ce se cheama ALERGAT. Oricat de ciudat ar parea, o mare parte din activitatea unui fotbalist se bazeaza pe alergat.
De asemenea, atunci cand colegii ii trimit acel obiect rotund, sa stiti ca ii dau o pasa, nu ii trimit o mina anti-tanc.
Ah, si sunetele acelea gafaite care ii ies pe gura se datoreaza efortului, nu trebuie sa dati la stiri ca are gripa porcina sau tuberculoza.
Adica, stiti, Mutu e sanatos. Ha ha ha.
Vai ce-o sa ne snopeasca Serbia.
Saturday, 3 October 2009
Dau din casa
Pisoi.
Au doua luni jumatate. Sunt 6.
Ma inebunesc. Au un program de trei ore somn, trei ore joaca. Cand devasteaza casa. Se catara peste tot. Muta toate lucrurile. Gasim tenisi in rucsac, punga cu pufuleti in chiuveta, prosopul de baie pe aragaz. Unul dintre ei fura. Daca un obiect este suficient de mic ca sa poata fi carat, il inhata si incepe sa alerge paranoic prin casa. Altuia ii place sa bea din pahare. Orice ar fi din ele. Daca nu ii place licoarea, stranuta in pahar. Mai e unul care ma ajuta la curatenie, se urca in faras si fugareste gunoiul prin toata casa.
Si dupa ce se linistesc, dupa ce curat dupa dezastrul facut, vreau si eu sa fac o poza.
O poza cu un pisoias dragut, ca sunt niste ghemotoace de puf, zau.
O poza cu un animalut adorabil, pe care copiii din intreaga lume sa il indrageasca si sa si-l doreasca.
Asa ca iata-l, o scumpete de Scottish Fold. Vrea doar sa fie iubit.
Au doua luni jumatate. Sunt 6.
Ma inebunesc. Au un program de trei ore somn, trei ore joaca. Cand devasteaza casa. Se catara peste tot. Muta toate lucrurile. Gasim tenisi in rucsac, punga cu pufuleti in chiuveta, prosopul de baie pe aragaz. Unul dintre ei fura. Daca un obiect este suficient de mic ca sa poata fi carat, il inhata si incepe sa alerge paranoic prin casa. Altuia ii place sa bea din pahare. Orice ar fi din ele. Daca nu ii place licoarea, stranuta in pahar. Mai e unul care ma ajuta la curatenie, se urca in faras si fugareste gunoiul prin toata casa.
Si dupa ce se linistesc, dupa ce curat dupa dezastrul facut, vreau si eu sa fac o poza.
O poza cu un pisoias dragut, ca sunt niste ghemotoace de puf, zau.
O poza cu un animalut adorabil, pe care copiii din intreaga lume sa il indrageasca si sa si-l doreasca.
Asa ca iata-l, o scumpete de Scottish Fold. Vrea doar sa fie iubit.
Thursday, 1 October 2009
Nu se mai vede cu ochiul liber
Am citit acum vreo doua saptamani un articol interesant in New Scientist.
Despre subiectivismul perceptiei umane.
Cica un psiholog a facut o excursie prin inima unei jungle sud-americane si a vizitat niste triburi de indigeni. Acolo, in mijlocul padurii ecuatoriale, acei oameni supravietuiau si intretineau o comunitate relativ prospera, traind din vanatoare si cules. Ce vanau ei? Soricei, serpisori, gandaci ... pe care le prindeau cu bete si pietre. Psihologul asta a zis, domne, nu se poate. Este imposibil sa vanezi asa cum fac oamenii astia. Cum reusesc ei sa detecteze miscarea unui soricel de 4 centimetri in mijlocul unui peisaj in care se amesteca mii de miscari minuscule similare, fiecare frunza se misca in vant, fiecare crenguta, fiecare fir de iarba ... Si totusi acesti indigeni reusesc!
Datorita Perceptiei Subiective.
Mai exact, acei indigeni nu vad padurea. Ceea ce vad ei atunci cand vaneaza este o padure fara copaci, fara frunze, fara crengute. E de-a dreptul usor sa vanezi asa.
Cum se intampla asta? Pai, zic niste neurochirurgi, cica mintea umana se adapteaza la necesitatile mediului. Mintea umana elimina detaliile de care nu e nevoie si completeaza peisajul cu detaliile necesare.
Altfel spus, necesitatile societatii dicteaza mintii umane ce sa perceapa si ce nu din realitatea inconjuratoare.
Suna SF? Din pacate, dragii Femeii Depresive, nu e SF, ci chiar asa functioneaza creierul nostru.
In societatea noastra cea moderna si romanesca, perceptia subiectiva functioneaza peste tot. Pentru ca avem atatea de vazut, nimeni nu isi pune problema ca sunt lucruri pe care le trecem cu vederea.
Daca dai drumul la televizor, descoperi ca cei care discuta despre cultura si arta sunt ... cantareti pe la nunti. Acelasi lucru se intampla in toate domeniile, gunoieri, oieri si marinari fac politica, ingineri lucreaza ca traducatori, intreaga noastra societate este construita de oameni care fac altceva decat stiu sa faca, de incompetenti, de impostori, si cum noi trebuie sa ne ducem viata aici in continuare, mintile noastre fac 'click!' si incepem sa percepem aceste lucruri ca fiind normale.
Iar adevaratele performante, pe astea nu le mai vedem, pe astea mintea noastra le elimina, ca sa ne putem duce viata in continuare in mocirla vesela in care ne aflam.
Am urmarit emisiunile de sport de dupa meciul Unirea Urziceni - VFB Stuttgart. Am aflat ca Urziceni-ul putea mai mult, ca prima repriza a fost proasta, ca niste jucatori "n-au fost in meci," ca tactica cu cinci fundasi a lui Dan Petrescu a fost ciudata, ca oricum nemtii nu s-au prea omorat cu firea, ca meciul a avut cei mai putini spectatori si iar ne-am facut de ras ...
Ce urat.
Eu cred ca la unele peisaje ar trebui sa ne uitam mai atenti. Si in afara de soricei si gandaci, trebuie sa vedem copacii aia mari, zdraveni, pe care scrie cu litere mari de tipar:
Unirea Urziceni a adus la stadion 20 % din populatia orasului propriu! Ce echipa din Bucuresti (sau Madrid, ha ha ha!) aduce la stadion 20 % din populatia orasului? Pai daca ar fi VFB Stuttgart asta o echipa atat de iubita ca Unirea, ar insemna ca pe stadionul lor vor fi la retur cam 120 000 de oameni :D
Unirea Urziceni a adus la stadion, GRATIS, aproape 2000 de copii.
Patronul Unirii Urziceni a platit autocare si a adus la meci oameni din comunele aflate in jurul Bucurestiului.
Unirea a controlat meciul, a avut posesia mai buna, tactic Dan Petrescu a dat clasa - se uita Markus Babbel cu ochii crucis in repriza a doua. A fost un meci cu care orice echipa dintre cele 'mari' ale campionatului s-ar fi bulbucat de mandrie.
Toate emisiunile sportive discuta despre Steaua, Dinamo, Timisoara sau CFR, cum mai bea Tamas o bere, cum mai da Banel un interviu vesel-sasait de-al lui, cum se mai trezeste Iancu sa se creada intelectualul fotbalului romanesc, urla toate emisiunile, se dau telefoane, declaratii, se despica firu-n paispe.
Cand naiba or sa se trezeasca si oamenii astia si or sa vada ca exista un club de fotbal cu un management ucigator de eficient, cu un antrenor de studiat, cu jucatori pe care ii preocupa meseria lor, si care are performantele la care restul cluburilor de fotbal romanesti nu mai ajung nici macar din intamplare?
Dar mai bine sa discutam despre cartea Mihaelei Radulescu, despre nemaipomenitul 0 - 0 facut de Steaua la Brasov, si despre arta muzicii cu Pepe. A, si despre fotbal cu Marcel Iures.
(Toata treaba cu mersul prin padure fara sa vezi copacii are avantaje si dezavantaje. Inchideti ochii si luati-o asa teleleu, prin padure, si o sa intelegeti ce vreau sa zic.)
Despre subiectivismul perceptiei umane.
Cica un psiholog a facut o excursie prin inima unei jungle sud-americane si a vizitat niste triburi de indigeni. Acolo, in mijlocul padurii ecuatoriale, acei oameni supravietuiau si intretineau o comunitate relativ prospera, traind din vanatoare si cules. Ce vanau ei? Soricei, serpisori, gandaci ... pe care le prindeau cu bete si pietre. Psihologul asta a zis, domne, nu se poate. Este imposibil sa vanezi asa cum fac oamenii astia. Cum reusesc ei sa detecteze miscarea unui soricel de 4 centimetri in mijlocul unui peisaj in care se amesteca mii de miscari minuscule similare, fiecare frunza se misca in vant, fiecare crenguta, fiecare fir de iarba ... Si totusi acesti indigeni reusesc!
Datorita Perceptiei Subiective.
Mai exact, acei indigeni nu vad padurea. Ceea ce vad ei atunci cand vaneaza este o padure fara copaci, fara frunze, fara crengute. E de-a dreptul usor sa vanezi asa.
Cum se intampla asta? Pai, zic niste neurochirurgi, cica mintea umana se adapteaza la necesitatile mediului. Mintea umana elimina detaliile de care nu e nevoie si completeaza peisajul cu detaliile necesare.
Altfel spus, necesitatile societatii dicteaza mintii umane ce sa perceapa si ce nu din realitatea inconjuratoare.
Suna SF? Din pacate, dragii Femeii Depresive, nu e SF, ci chiar asa functioneaza creierul nostru.
In societatea noastra cea moderna si romanesca, perceptia subiectiva functioneaza peste tot. Pentru ca avem atatea de vazut, nimeni nu isi pune problema ca sunt lucruri pe care le trecem cu vederea.
Daca dai drumul la televizor, descoperi ca cei care discuta despre cultura si arta sunt ... cantareti pe la nunti. Acelasi lucru se intampla in toate domeniile, gunoieri, oieri si marinari fac politica, ingineri lucreaza ca traducatori, intreaga noastra societate este construita de oameni care fac altceva decat stiu sa faca, de incompetenti, de impostori, si cum noi trebuie sa ne ducem viata aici in continuare, mintile noastre fac 'click!' si incepem sa percepem aceste lucruri ca fiind normale.
Iar adevaratele performante, pe astea nu le mai vedem, pe astea mintea noastra le elimina, ca sa ne putem duce viata in continuare in mocirla vesela in care ne aflam.
Am urmarit emisiunile de sport de dupa meciul Unirea Urziceni - VFB Stuttgart. Am aflat ca Urziceni-ul putea mai mult, ca prima repriza a fost proasta, ca niste jucatori "n-au fost in meci," ca tactica cu cinci fundasi a lui Dan Petrescu a fost ciudata, ca oricum nemtii nu s-au prea omorat cu firea, ca meciul a avut cei mai putini spectatori si iar ne-am facut de ras ...
Ce urat.
Eu cred ca la unele peisaje ar trebui sa ne uitam mai atenti. Si in afara de soricei si gandaci, trebuie sa vedem copacii aia mari, zdraveni, pe care scrie cu litere mari de tipar:
Unirea Urziceni a adus la stadion 20 % din populatia orasului propriu! Ce echipa din Bucuresti (sau Madrid, ha ha ha!) aduce la stadion 20 % din populatia orasului? Pai daca ar fi VFB Stuttgart asta o echipa atat de iubita ca Unirea, ar insemna ca pe stadionul lor vor fi la retur cam 120 000 de oameni :D
Unirea Urziceni a adus la stadion, GRATIS, aproape 2000 de copii.
Patronul Unirii Urziceni a platit autocare si a adus la meci oameni din comunele aflate in jurul Bucurestiului.
Unirea a controlat meciul, a avut posesia mai buna, tactic Dan Petrescu a dat clasa - se uita Markus Babbel cu ochii crucis in repriza a doua. A fost un meci cu care orice echipa dintre cele 'mari' ale campionatului s-ar fi bulbucat de mandrie.
Toate emisiunile sportive discuta despre Steaua, Dinamo, Timisoara sau CFR, cum mai bea Tamas o bere, cum mai da Banel un interviu vesel-sasait de-al lui, cum se mai trezeste Iancu sa se creada intelectualul fotbalului romanesc, urla toate emisiunile, se dau telefoane, declaratii, se despica firu-n paispe.
Cand naiba or sa se trezeasca si oamenii astia si or sa vada ca exista un club de fotbal cu un management ucigator de eficient, cu un antrenor de studiat, cu jucatori pe care ii preocupa meseria lor, si care are performantele la care restul cluburilor de fotbal romanesti nu mai ajung nici macar din intamplare?
Dar mai bine sa discutam despre cartea Mihaelei Radulescu, despre nemaipomenitul 0 - 0 facut de Steaua la Brasov, si despre arta muzicii cu Pepe. A, si despre fotbal cu Marcel Iures.
(Toata treaba cu mersul prin padure fara sa vezi copacii are avantaje si dezavantaje. Inchideti ochii si luati-o asa teleleu, prin padure, si o sa intelegeti ce vreau sa zic.)
Thursday, 24 September 2009
Fabula de Cacat
Odata ca niciodata, Aricel s-a hotarat sa isi deschida o afacere. Si-a anuntat familia ca vrea sa isi deschida o ferma de muste, pe care sa le recolteze din Marea Groapa De Cacat de la marginea lumii. Mama Maricica nu a fost deloc multumita de ideea fiului ei. In primul rand, a zis ea, aricii nu se ocupa de afaceri. Asta ar fi aiurea, a spus Mama Maricica intregii familii, sa se apuce aricii de afaceri, oierii de fotbal si marinarii de politica. In al doilea rand, vanatoarea de muste prin cacat nu parea a fi o activitate profitabila, cu atat mai putin igienica. Tata Taricicu, pe de alta parte, care tocmai fusese avansat in functia de Ministru Responsabil Pentru Caderea Frunzelor De Sus In Jos, dupa ce trimisese o anonima cu dosarul de turnator al fostului ministru, era de parere ca tocmai scormonitul in cacat e calea progresului.
Dupa ce Tata Taricicu a reusit sa o convinga pe Mama Maricica sa il lase pe Aricel sa se faca multimiliardar, le-a zis ca el are treaba, trebuie sa se plimbe prin padure sa se asigure ca frunzele cad corect, asa ca Mama Maricica trebuie sa il ajute pe tanarul intreprinzator, deci sa se duca cu el la MGDC.
Dupa un drum teribil de intortocheat, pe parcursul caruia Mama Maricica si Aricel nu s-au intalnit cu nimeni care sa ii sfatuiasca (in afara de mine, care le-am spus sa o tina tot asa), cei doi au ajuns la MGDC. Acolo era mai putin cacat decat se asteptau, iar mirosul de cacat nu era foarte puternic, asta pentru ca atat cacatul cat si mirosul erau acoperite de un strat gros si balos produs din restul gunoaielor de pe lume.
Fara sa stea pe ganduri (locul era atat de mizerabil incat daca vroiai sa te asezi pe ceva, gandurile erau singura optiune relativ curata) Mama Maricica si Aricel s-au pus pe vanat muste. Au umblat ei teleleu printre gramezile de gunoi si cacat, au strans mustele pe specii, categorii de varsta si vioiciune, fara sa aiba habar ca sunt urmariti si vanati la randul lor. Deodata, Mama Maricica a disparut! Aricel tocmai ce prinsese o musca mare, grasa si verde si vroia sa i-o arate mandru mamei sale, dar ia-o pe Mama Maricica de unde nu e!
Aricel a inceput sa o caute speriat, insa gramezile moi de gunoi si cacat ii absorbeau tipetele. Micul arici era pe punctul sa abandoneze cautarea cand a observat muste, tapetate una dupa alta in cacatul semi-intarit de pe jos. Imediat si-a dat seama ca acestea erau semnele lasate de curajoasa sa mama. Cineva o tarase prin cacat. Mergand dupa muste, Aricel a ajuns curand la o gaura sapata in baza unui munte de cacat. Din nefericire, grota era sapata prin cacat pur, al carui miros este prea puternic pentru fiintele normale, carora le provoaca explozia creierului. Aricel a strigat numele mamei sale, dar nu a primit nici un raspuns. Nici macar ecoul nu s-a auzit, deorece ecoul murise din cauza mirosului.
Aricel a ramas plangand in buza grotei de cacat. In jur era liniste si pustiu, numai bazaitul mustelor din borcane se auzea. Si asa i-a venit lui Aricel ideea! Si-a rupt cativa spini de pe spate. A cautat niste resturi de sfoara si a legat spinii intre ei, alcatuind o botnita, iar in varful fiecarui spin a prins cate o musca. Apoi si-a fixat acest ventilator pe nas. Astfel protejat, Aricel a plonjat in grota de cacat, in cautarea mamei lui.
Grota se ramifica in zeci de tunele, si Aricel a ratacit mult timp prin ele. Nu o data a nimerit peste schelete si cranii, unele chiar proaspete. Langa un astfel de schelet Aricel a descoperit un jurnal scris cu muci, la lumina unui foc alimentat de basini (dupa marturia autorului). Din acest jurnal, eroul nostru a descoperit ca cei care ii rapisera mama erau Trogloditii, fapturi ingrozitoare ce traiesc in tunelele de cacat si se hranesc cu gunoie (dar nu se dau in laturi de la putina carne frageda de arici). Aceste fapturi nu au ochi, au guri enorme cu mii de dintisori ascutiti si maini cu trei degete si gheare. Ei sunt condusi de Regina Troglodita, o creatura lacoma si frivola, care le cere supusilor ei sa o distreze si o hraneasca mereu. Ca sa o distreze, trogloditii ii construiesc noi coridoare si camere in fiecare zi, muncind ca apucatii.
Folosindu-se de indiciile acestea pretioase, Aricel a inceput sa isi croiasca drum prin coridoarele construite prin cacat tot mai proaspat. La un moment dat, au inceput sa se auda voci si rasete ingrozitoare. Aricel s-a furisat cum a putut mai bine, si a ajuns intr-o galerie care se deschidea taman deasupra Salonului Reginei. Aceasta tocmai se asezase la masa, si ce credeti ca ii aduceau servitorii pe platou, cu un mar putred pe fata? Pe Mama Maricica!
Din fericire, observa Aricel, mama sa nu fusese gatita ci doar legata fedeles. Din nefericire, observa tot Aricel, cacatul proaspat era foarte moale si instabil, si, incet dar sigur, Aricel aluneca spre buza galeriei. Degeaba se agata disperat, cacatul nu avea aderenta. Nici macar campionul mondial la alpinism nu s-ar fi descurcat in cacatul ala, va spun. Si asa s-a intamplat ca Aricel a alunecat pana la capat si a cazut, zbierand ca un cacacios, drept in capul Reginei Troglodite.
Basoalda a inceput sa guite si sa se zvarcoleasca, dar Aricel i se infipsese cu spinii in cap si nu se desprindea. De furie, Regina a sarit pe masa si a calcat pe alti spini, mai zdraveni, cei ai Mamei Maricica. Atat de rau a indurerat-o asta pe Regina ca nu s-a mai uitat unde sare si s-a infipt in sulita unui slujitor care se grabea sa o ajute.
Aricel si Mama Maricica s-au imbratisat, si au asteptat ca trogloditii sa ii casapeasca. In loc de asta, insa, scarboasele creaturi le-au cazut in genunchi. Si ei erau recunoscatori ca fusesera scapati de Regina. Mama Maricica a fost dezlegata (desi la sfatul lui Aricel a pastrat marul putred pe fata, ca protectie impotriva mirosului de cacat) si cei doi au plecat acasa.
Morala?
Nu e de gasit in cacat.
Dar nu e usor sa fii mama.
Dupa ce Tata Taricicu a reusit sa o convinga pe Mama Maricica sa il lase pe Aricel sa se faca multimiliardar, le-a zis ca el are treaba, trebuie sa se plimbe prin padure sa se asigure ca frunzele cad corect, asa ca Mama Maricica trebuie sa il ajute pe tanarul intreprinzator, deci sa se duca cu el la MGDC.
Dupa un drum teribil de intortocheat, pe parcursul caruia Mama Maricica si Aricel nu s-au intalnit cu nimeni care sa ii sfatuiasca (in afara de mine, care le-am spus sa o tina tot asa), cei doi au ajuns la MGDC. Acolo era mai putin cacat decat se asteptau, iar mirosul de cacat nu era foarte puternic, asta pentru ca atat cacatul cat si mirosul erau acoperite de un strat gros si balos produs din restul gunoaielor de pe lume.
Fara sa stea pe ganduri (locul era atat de mizerabil incat daca vroiai sa te asezi pe ceva, gandurile erau singura optiune relativ curata) Mama Maricica si Aricel s-au pus pe vanat muste. Au umblat ei teleleu printre gramezile de gunoi si cacat, au strans mustele pe specii, categorii de varsta si vioiciune, fara sa aiba habar ca sunt urmariti si vanati la randul lor. Deodata, Mama Maricica a disparut! Aricel tocmai ce prinsese o musca mare, grasa si verde si vroia sa i-o arate mandru mamei sale, dar ia-o pe Mama Maricica de unde nu e!
Aricel a inceput sa o caute speriat, insa gramezile moi de gunoi si cacat ii absorbeau tipetele. Micul arici era pe punctul sa abandoneze cautarea cand a observat muste, tapetate una dupa alta in cacatul semi-intarit de pe jos. Imediat si-a dat seama ca acestea erau semnele lasate de curajoasa sa mama. Cineva o tarase prin cacat. Mergand dupa muste, Aricel a ajuns curand la o gaura sapata in baza unui munte de cacat. Din nefericire, grota era sapata prin cacat pur, al carui miros este prea puternic pentru fiintele normale, carora le provoaca explozia creierului. Aricel a strigat numele mamei sale, dar nu a primit nici un raspuns. Nici macar ecoul nu s-a auzit, deorece ecoul murise din cauza mirosului.
Aricel a ramas plangand in buza grotei de cacat. In jur era liniste si pustiu, numai bazaitul mustelor din borcane se auzea. Si asa i-a venit lui Aricel ideea! Si-a rupt cativa spini de pe spate. A cautat niste resturi de sfoara si a legat spinii intre ei, alcatuind o botnita, iar in varful fiecarui spin a prins cate o musca. Apoi si-a fixat acest ventilator pe nas. Astfel protejat, Aricel a plonjat in grota de cacat, in cautarea mamei lui.
Grota se ramifica in zeci de tunele, si Aricel a ratacit mult timp prin ele. Nu o data a nimerit peste schelete si cranii, unele chiar proaspete. Langa un astfel de schelet Aricel a descoperit un jurnal scris cu muci, la lumina unui foc alimentat de basini (dupa marturia autorului). Din acest jurnal, eroul nostru a descoperit ca cei care ii rapisera mama erau Trogloditii, fapturi ingrozitoare ce traiesc in tunelele de cacat si se hranesc cu gunoie (dar nu se dau in laturi de la putina carne frageda de arici). Aceste fapturi nu au ochi, au guri enorme cu mii de dintisori ascutiti si maini cu trei degete si gheare. Ei sunt condusi de Regina Troglodita, o creatura lacoma si frivola, care le cere supusilor ei sa o distreze si o hraneasca mereu. Ca sa o distreze, trogloditii ii construiesc noi coridoare si camere in fiecare zi, muncind ca apucatii.
Folosindu-se de indiciile acestea pretioase, Aricel a inceput sa isi croiasca drum prin coridoarele construite prin cacat tot mai proaspat. La un moment dat, au inceput sa se auda voci si rasete ingrozitoare. Aricel s-a furisat cum a putut mai bine, si a ajuns intr-o galerie care se deschidea taman deasupra Salonului Reginei. Aceasta tocmai se asezase la masa, si ce credeti ca ii aduceau servitorii pe platou, cu un mar putred pe fata? Pe Mama Maricica!
Din fericire, observa Aricel, mama sa nu fusese gatita ci doar legata fedeles. Din nefericire, observa tot Aricel, cacatul proaspat era foarte moale si instabil, si, incet dar sigur, Aricel aluneca spre buza galeriei. Degeaba se agata disperat, cacatul nu avea aderenta. Nici macar campionul mondial la alpinism nu s-ar fi descurcat in cacatul ala, va spun. Si asa s-a intamplat ca Aricel a alunecat pana la capat si a cazut, zbierand ca un cacacios, drept in capul Reginei Troglodite.
Basoalda a inceput sa guite si sa se zvarcoleasca, dar Aricel i se infipsese cu spinii in cap si nu se desprindea. De furie, Regina a sarit pe masa si a calcat pe alti spini, mai zdraveni, cei ai Mamei Maricica. Atat de rau a indurerat-o asta pe Regina ca nu s-a mai uitat unde sare si s-a infipt in sulita unui slujitor care se grabea sa o ajute.
Aricel si Mama Maricica s-au imbratisat, si au asteptat ca trogloditii sa ii casapeasca. In loc de asta, insa, scarboasele creaturi le-au cazut in genunchi. Si ei erau recunoscatori ca fusesera scapati de Regina. Mama Maricica a fost dezlegata (desi la sfatul lui Aricel a pastrat marul putred pe fata, ca protectie impotriva mirosului de cacat) si cei doi au plecat acasa.
Morala?
Nu e de gasit in cacat.
Dar nu e usor sa fii mama.
Tuesday, 22 September 2009
Calarind valul informational
La, la, la, imi intra cititori pe blog. De aseara, de cand a citit Catalin Oprisan din articolul meu la Smiley TV, am avut aproape ... tineti-va bine ... FOARTE APROAPE DE ... v-ati asezat pe scaune?
Cinci.
Cinci vizitatori unici. HA!!! Adventila, nu mai esti singur!
Cinci.
Cinci vizitatori unici. HA!!! Adventila, nu mai esti singur!
Monday, 21 September 2009
Becali si Lear
De cand a inceput tambalaul cu demiterea lui Bergodi de la Steaua, toata povestea a avut pentru mine un iz suspect de familiar. Insa, desi urmaresc de cativa ani ce se intampla in fotbal, adevarul e ca nu stiu suficiente lucruri ca sa am familiaritati cu domeniul. Deci, de unde sentimentul?
Mi-am dat seama abia dupa ce am citit povestea incursiunilor motivationale ale lui Becali la vestiar .
Exact asa s-a intamplat la repetitiile de la "Regele Lear," la Bulandra, pe vremea cand era Rebengiuc director. Cum era mare actor al teatrului romanesc, si proaspat director, a vrut omul sa joace Lear. Bun. A angajat un gonflabil amarat pe post de regizor, si s-a apucat de treaba.
Repetitiile la spectacolul ala aratau cam ca sedintele din vestiar ale lui Becali. Rebengiuc se apuca si balacarea toti actorii. Barbati, femei, nu conta.
Asta se intampla in vestiarul Stelei inainte de meci:
"Prima dată s-a luat de mine spunînd că am fost praf la meciul cu Gaz Metan şi m-a ameninţat că mă trimite la echipa a doua."
Asta se intampla la Bulandra, la repetitii, inainte de spectacol:
"Tu crezi ca esti actor? Ce te guiti asa? Ce, asa se face meseria asta?"
"Tu de ce te matai ca proasta? Tu crezi ca se aude ce zici tu, mnie-mnie, mnie-mnie?"
Jucatorul de la Steaua (eu zic ca Ninu e cel care a dat cu anonima) zice:
"Mi-a zis un coleg că nici nu le mai vine să joace. Cica mai bine luam 6-7 goluri si să se termine cu circul ăsta. Ne este frică să intrăm pe teren, daca dăm o pasă greşită ne tremură picioarele pentru că ne desfiinţează după meciuri, ne face praf."
Noi, cand il auzeam prin statia din teatru pe Rebengiuc venind, ne pierdeam tot cheful de viata, a noastra, si a personajelor. Avea obiceiul sa se protapeasca furios in fata cate unui amarat sau amarate si sa ii urle in fata: "Tampito! Esti o tampita, nu o actrita!" Noua, cel putin celor mai tineri, ne venea sa intram in pamant. Eu aveam vreo 23 de ani pe atunci, si am inceput sa-mi zic ca probabil are dreptate, el e mare actor, noi restul suntem tampiti.
Pana la urma, Rebengiuc a facut spectacolul cum a vrut el. Multe lucruri bizare se intamplau acolo - de exemplu ceilalti actori trebuiau sa stea cu spatele la public cat era Rebengiuc pe scena. Chiar daca aveau de vorbit.
Dar, ma gandeam, noi eram tampitii, nu se putea ...
Dupa care a iesit spectacolul si a fost o chestie atat de penibila incat oamenilor le era jena sa stea pe scaune. Spectatorii nici macar nu erau siguri ca e vorba de Regele Lear.
Si citatul asta mi-a mai adus aminte de ceva:
"A început să-i zică lui Bergodi: "ce, eu dau bani la echipa asta şi am voie să vorbesc. Poate vreau să-i mobilizez".
Si Rebengiuc a vrut sa mobilizeze pe cineva. Aveam o colega in distributie, fata tanara ca mine, de care ii cam placea lui. Si inainte de premiera s-a gandit s-o incurajeze, in felul lui galant. "Curaj, gaina, ca te tai!" i-a zis inainte de intrarea in scena.
Si noi, la teatru, nici nu aveam pe cineva ca Bergodi sa ne ia apararea.
Si uite ca de acum incolo nu mai au nici amaratii de la Steaua. Pentru ca in loc d Bergodi il au acum pe Stoichita, care s-a oferit sa-i spuna lui Becali "domnul Presedinte."
Becali, si el un galant, l-a refuzat.
Probabil ca Steaua asta a lui Becali o sa arate ca Lear-ul lui Rebengiuc. O sa se uite crucis oamenii din tribune si o sa zica, "Gogule, sigur e fotbal? Incearca sa dea in minge cu picioru' ... uite e si un portar acolo ... dar nu stiu, parca e alt sport." "Ma, sigur e sport?"
Am auzit si declaratia aia a lui Becali, cum ca el are banii si angajatii sunt sclavii lui. Asa este, cu cat ai mai multi bani, cu atat mai tare esti, si poti avea sclavi. Asta vrea Becali la Steaua. Dupa care, adunand si mai multi bani, el vrea sa devina Presedinte si sa detina o intreaga Republica Sclavagista.
Nu, e un plan admirabil. Dar eu cred ca Becali, cu putina indrumare, poate mai mult. Eu zic sa renunte complet la Steaua, si la Presedintie, sa nu mai cheltuiasca banii aiurea ci sa stranga, sa stranga, sa stranga, si sa se faca direct Dumnezeu.
Si dupa asta, sigur in cinci ani de zile ajunge Steaua in finala Champions League.
Mi-am dat seama abia dupa ce am citit povestea incursiunilor motivationale ale lui Becali la vestiar .
Exact asa s-a intamplat la repetitiile de la "Regele Lear," la Bulandra, pe vremea cand era Rebengiuc director. Cum era mare actor al teatrului romanesc, si proaspat director, a vrut omul sa joace Lear. Bun. A angajat un gonflabil amarat pe post de regizor, si s-a apucat de treaba.
Repetitiile la spectacolul ala aratau cam ca sedintele din vestiar ale lui Becali. Rebengiuc se apuca si balacarea toti actorii. Barbati, femei, nu conta.
Asta se intampla in vestiarul Stelei inainte de meci:
"Prima dată s-a luat de mine spunînd că am fost praf la meciul cu Gaz Metan şi m-a ameninţat că mă trimite la echipa a doua."
Asta se intampla la Bulandra, la repetitii, inainte de spectacol:
"Tu crezi ca esti actor? Ce te guiti asa? Ce, asa se face meseria asta?"
"Tu de ce te matai ca proasta? Tu crezi ca se aude ce zici tu, mnie-mnie, mnie-mnie?"
Jucatorul de la Steaua (eu zic ca Ninu e cel care a dat cu anonima) zice:
"Mi-a zis un coleg că nici nu le mai vine să joace. Cica mai bine luam 6-7 goluri si să se termine cu circul ăsta. Ne este frică să intrăm pe teren, daca dăm o pasă greşită ne tremură picioarele pentru că ne desfiinţează după meciuri, ne face praf."
Noi, cand il auzeam prin statia din teatru pe Rebengiuc venind, ne pierdeam tot cheful de viata, a noastra, si a personajelor. Avea obiceiul sa se protapeasca furios in fata cate unui amarat sau amarate si sa ii urle in fata: "Tampito! Esti o tampita, nu o actrita!" Noua, cel putin celor mai tineri, ne venea sa intram in pamant. Eu aveam vreo 23 de ani pe atunci, si am inceput sa-mi zic ca probabil are dreptate, el e mare actor, noi restul suntem tampiti.
Pana la urma, Rebengiuc a facut spectacolul cum a vrut el. Multe lucruri bizare se intamplau acolo - de exemplu ceilalti actori trebuiau sa stea cu spatele la public cat era Rebengiuc pe scena. Chiar daca aveau de vorbit.
Dar, ma gandeam, noi eram tampitii, nu se putea ...
Dupa care a iesit spectacolul si a fost o chestie atat de penibila incat oamenilor le era jena sa stea pe scaune. Spectatorii nici macar nu erau siguri ca e vorba de Regele Lear.
Si citatul asta mi-a mai adus aminte de ceva:
"A început să-i zică lui Bergodi: "ce, eu dau bani la echipa asta şi am voie să vorbesc. Poate vreau să-i mobilizez".
Si Rebengiuc a vrut sa mobilizeze pe cineva. Aveam o colega in distributie, fata tanara ca mine, de care ii cam placea lui. Si inainte de premiera s-a gandit s-o incurajeze, in felul lui galant. "Curaj, gaina, ca te tai!" i-a zis inainte de intrarea in scena.
Si noi, la teatru, nici nu aveam pe cineva ca Bergodi sa ne ia apararea.
Si uite ca de acum incolo nu mai au nici amaratii de la Steaua. Pentru ca in loc d Bergodi il au acum pe Stoichita, care s-a oferit sa-i spuna lui Becali "domnul Presedinte."
Becali, si el un galant, l-a refuzat.
Probabil ca Steaua asta a lui Becali o sa arate ca Lear-ul lui Rebengiuc. O sa se uite crucis oamenii din tribune si o sa zica, "Gogule, sigur e fotbal? Incearca sa dea in minge cu picioru' ... uite e si un portar acolo ... dar nu stiu, parca e alt sport." "Ma, sigur e sport?"
Am auzit si declaratia aia a lui Becali, cum ca el are banii si angajatii sunt sclavii lui. Asa este, cu cat ai mai multi bani, cu atat mai tare esti, si poti avea sclavi. Asta vrea Becali la Steaua. Dupa care, adunand si mai multi bani, el vrea sa devina Presedinte si sa detina o intreaga Republica Sclavagista.
Nu, e un plan admirabil. Dar eu cred ca Becali, cu putina indrumare, poate mai mult. Eu zic sa renunte complet la Steaua, si la Presedintie, sa nu mai cheltuiasca banii aiurea ci sa stranga, sa stranga, sa stranga, si sa se faca direct Dumnezeu.
Si dupa asta, sigur in cinci ani de zile ajunge Steaua in finala Champions League.
Wednesday, 16 September 2009
Auncati din tren, cazuti in cap
M-am uitat intamplator azi dimineata la o emisiune pe Antena 1, "Aruncati din tren." Eram curioasa sa vad ce mai face Bordeianu, ca nu il mai vazusem pe nicaieri de o vreme. Nici in emisiunea asta nu prea l-am vazut, e drept, dar e mai bine. Deci, cum e emisiunea asta: trei 'vedete' sunt lasate in cate un oras din tara, fara bani, cazare, blablabla, si fiecare trebuie sa stranga bani pentru niste amarati.
La emisiunea la care m-am uitat eu, invitatii erau un actor de la Teatrul National, Andrei Duban, o cantareata de muzica populara, Maria Carneci si o fata, numita Gina Pistol.
Ia ghiciti cum s-au apucat artistii sa castige bani pentru amaratii lor! Sa vedem ...
Andri Duban, actor la cel mai mare teatru din tara a :
a. organizat un spectacol de strada in care sa implice trecatorii si sa povesteasca despre cazul lui
b. sustinut ad-hoc un spectacol de stand-up si a facut lumea sa rada si sa-l iubeasca si sa-i dea bani
c. a spus poezii, cu o basca in fata
d. s-a angajat gunoier pentru o zi, si a incasat bani platiti de primarie, adica niste bani publici
Siiiiii .... tam taram tam! raspunsul corect este d !!!!!
Duban, LASA-NE. Gunoierule amator, valea de la TV.
Maria Carneci a sters praful. Dupa aia au venit la dansa niste domni, pe rand, cu bani in plic, susotind 'De la firma sc blaba, pentru doamna.' Eu nu ma pricep la muzica populara, sau ce-o canta 'doamna,' dar, imi pare rau, A STERS PRAFUL.
Gina Pistol a fost singura care a fost sincera cu imaginea ei, presupun: s-a dus la o televiziune locala si a stat pe un scaun, cu o rochie mulata, chicotind, in timp ce moderatorii cereau bani pentru cazul ei.
Cum ziceam, cel mai bine se scoate Bordeianu, ca el doar prezinta toata chestia asta.
La emisiunea la care m-am uitat eu, invitatii erau un actor de la Teatrul National, Andrei Duban, o cantareata de muzica populara, Maria Carneci si o fata, numita Gina Pistol.
Ia ghiciti cum s-au apucat artistii sa castige bani pentru amaratii lor! Sa vedem ...
Andri Duban, actor la cel mai mare teatru din tara a :
a. organizat un spectacol de strada in care sa implice trecatorii si sa povesteasca despre cazul lui
b. sustinut ad-hoc un spectacol de stand-up si a facut lumea sa rada si sa-l iubeasca si sa-i dea bani
c. a spus poezii, cu o basca in fata
d. s-a angajat gunoier pentru o zi, si a incasat bani platiti de primarie, adica niste bani publici
Siiiiii .... tam taram tam! raspunsul corect este d !!!!!
Duban, LASA-NE. Gunoierule amator, valea de la TV.
Maria Carneci a sters praful. Dupa aia au venit la dansa niste domni, pe rand, cu bani in plic, susotind 'De la firma sc blaba, pentru doamna.' Eu nu ma pricep la muzica populara, sau ce-o canta 'doamna,' dar, imi pare rau, A STERS PRAFUL.
Gina Pistol a fost singura care a fost sincera cu imaginea ei, presupun: s-a dus la o televiziune locala si a stat pe un scaun, cu o rochie mulata, chicotind, in timp ce moderatorii cereau bani pentru cazul ei.
Cum ziceam, cel mai bine se scoate Bordeianu, ca el doar prezinta toata chestia asta.
Sunday, 13 September 2009
Cristian Geambasu, jurnalist sportiv-artistic
Cristian Geambasu, in emisiune (nu stiu care, toate sunt la fel si au aceeasi invitati) la GSPTV s-a trezit citandu-l (!) pe Alexandru Dabija. Era vorba de patronii bisericosi din fotbal, care merg cu credinta in buzunar la meciuri. Geambasu, mustrator si lejer apocaliptic, zice, conform lui Dabija, ca n-ar trebui sa-l tot pomenim atat pe Dumnezeu, ca poate isi intoarce fata la noi.
Sincera sa fiu, nu vad de ce sa nu-l pomeneasca patronii din fotbal, pe ce dumnezeu or vrea ei. Ce, credinta in Dumnezeu ajuta numai in anumite probleme? Daca un om sufera pentru fotbal, de ce nu s-ar folosi de credinta personala ca sa se ajute? Asa cum altii se folosesc de aceeasi credinta ca sa isi 'spele' pacatele, si trec prin viata cu constiinta curata. Betivii care cheltuiesc alocatia copilului pe o juma' de votca, parintii care nenorocesc familii, violatorii, criminalii. Daca pentru ei exista un dumnezeu, ce avem noi cu patronii din fotbal?
De altfel cand vreun actor moare toata suflarea teatrala romaneasca se grabeste sa pronunte adanca cugetare (ups, am facut o cacofonie! dar imi place, o las) : de-acuma joaca teatru acolo sus, pentru Domnul.
Uuuuu.
Ati inteles, domnule Geambasu, de ce a zis Dabija ce a zis? E ingrijorat ca nu o sa mai aiba public spectacolele din ceriuri, aleluia, ca se uita Doamne-Doamne la campionatul de fotbal.
Si, va rugam, mai invitati actori la emisiunile despre fotbal! Ne plac discutiile fantastice intre invitatul care nu se pricepe la fotbal si moderatorul care nu se pricepe la teatru.
In aceeasi idee, poate intr-o zi, cand nu o sa-l gasiti pe Marcel Iures la telefon, o sa invitati in studio un vitel si un gard. Zau, imaginati-va discutia! Si numaidecat sa il prindeti la telefon si pe selectioner, ca are nevoie de ajutor, de sfaturi, noroc cu dumneavoastra si invitatii.
Sincera sa fiu, nu vad de ce sa nu-l pomeneasca patronii din fotbal, pe ce dumnezeu or vrea ei. Ce, credinta in Dumnezeu ajuta numai in anumite probleme? Daca un om sufera pentru fotbal, de ce nu s-ar folosi de credinta personala ca sa se ajute? Asa cum altii se folosesc de aceeasi credinta ca sa isi 'spele' pacatele, si trec prin viata cu constiinta curata. Betivii care cheltuiesc alocatia copilului pe o juma' de votca, parintii care nenorocesc familii, violatorii, criminalii. Daca pentru ei exista un dumnezeu, ce avem noi cu patronii din fotbal?
De altfel cand vreun actor moare toata suflarea teatrala romaneasca se grabeste sa pronunte adanca cugetare (ups, am facut o cacofonie! dar imi place, o las) : de-acuma joaca teatru acolo sus, pentru Domnul.
Uuuuu.
Ati inteles, domnule Geambasu, de ce a zis Dabija ce a zis? E ingrijorat ca nu o sa mai aiba public spectacolele din ceriuri, aleluia, ca se uita Doamne-Doamne la campionatul de fotbal.
Si, va rugam, mai invitati actori la emisiunile despre fotbal! Ne plac discutiile fantastice intre invitatul care nu se pricepe la fotbal si moderatorul care nu se pricepe la teatru.
In aceeasi idee, poate intr-o zi, cand nu o sa-l gasiti pe Marcel Iures la telefon, o sa invitati in studio un vitel si un gard. Zau, imaginati-va discutia! Si numaidecat sa il prindeti la telefon si pe selectioner, ca are nevoie de ajutor, de sfaturi, noroc cu dumneavoastra si invitatii.
Friday, 28 August 2009
Poveste
Azi-noapte, dupa ce luase bataie in tur, pe teren propriu, cu 3-0 la 'masa verde,' Dinamo a trecut mai departe dupa ce a intors scorul si a batut cu 9 - 8 la penalty-uri.
Ma uitam cu sotul meu la meci. Steaua deja calificata, CFR-ul nu ma intereseaza cum joaca (nu e echipa aia care sta intr-un jucator, sa fim seriosi), Vasluiul se vedea pe DigiSport Plus, care e un canal de televiziune ce apare doar cand Digi are chef, si nimeni nu spune unde (uraa, bravo, Digi TV, imi place cum va luptati pentru audiente, meciul urmator sa-l transmiteti pe un post care se prinde numai in Bahrain). Numai la Slovan Liberec cu Dinamo ne-am uitat de la cap la coada.
Dar chiar de la cap la coada.
Sotul meu (nu, nu suntem dinamovisti si nici nu suntem 'fani' ai vreunei echipe) mi-a zis, la scorul de 2 - 0 pentru Dinamo, "Stii de ce imi place, se de ce vreau sa bata Dinamo? Dintr-un meci de calificare ridicol, si din mizeria care s-a intamplat din cauza aia, au reusit sa faca mai mult decat sa intoarca rezultatul, au transformat un rezultat simplu intr-o Poveste. Si asta e ceea ce trece prin timp, asta este lucrul de care noi oamenii ne aducem aminte cand au trecut prea multi ani ca sa mai stim in ce an, sau cine erau marcatorii, sau patronii, sau macar scorul exact, sau ca Liberec nu era cine stie ce echipa. Daca Dinamo trec mai departe din dubla asta, sunt Poveste."
Si au trecut.
Ma uitam cu sotul meu la meci. Steaua deja calificata, CFR-ul nu ma intereseaza cum joaca (nu e echipa aia care sta intr-un jucator, sa fim seriosi), Vasluiul se vedea pe DigiSport Plus, care e un canal de televiziune ce apare doar cand Digi are chef, si nimeni nu spune unde (uraa, bravo, Digi TV, imi place cum va luptati pentru audiente, meciul urmator sa-l transmiteti pe un post care se prinde numai in Bahrain). Numai la Slovan Liberec cu Dinamo ne-am uitat de la cap la coada.
Dar chiar de la cap la coada.
Sotul meu (nu, nu suntem dinamovisti si nici nu suntem 'fani' ai vreunei echipe) mi-a zis, la scorul de 2 - 0 pentru Dinamo, "Stii de ce imi place, se de ce vreau sa bata Dinamo? Dintr-un meci de calificare ridicol, si din mizeria care s-a intamplat din cauza aia, au reusit sa faca mai mult decat sa intoarca rezultatul, au transformat un rezultat simplu intr-o Poveste. Si asta e ceea ce trece prin timp, asta este lucrul de care noi oamenii ne aducem aminte cand au trecut prea multi ani ca sa mai stim in ce an, sau cine erau marcatorii, sau patronii, sau macar scorul exact, sau ca Liberec nu era cine stie ce echipa. Daca Dinamo trec mai departe din dubla asta, sunt Poveste."
Si au trecut.
Sunday, 2 August 2009
Becali e un neinteles
Dupa meciul tur cu Motherwell, Becali l-a numit pe Bergodi, "Beethoven al fotbalului."
Toata lumea a crezut ca asta e un lucru bun, ca Becali a facut un mare compliment. Pana si Bergodi s-a aratat multumit, dar a cerut cumpatare.
Gresit. Pai pentru Becali nu e mare compliment sa il numeasca asa pe Bergodi. Beethoven, auzi.
Abia cand o sa castige Bergodi Liga Campionilor o sa il compare Becali cu adevaratii mari compozitori:
Adrian Copilul Minune, Salam si Vali Vijelie!
Toata lumea a crezut ca asta e un lucru bun, ca Becali a facut un mare compliment. Pana si Bergodi s-a aratat multumit, dar a cerut cumpatare.
Gresit. Pai pentru Becali nu e mare compliment sa il numeasca asa pe Bergodi. Beethoven, auzi.
Abia cand o sa castige Bergodi Liga Campionilor o sa il compare Becali cu adevaratii mari compozitori:
Adrian Copilul Minune, Salam si Vali Vijelie!
Monday, 29 June 2009
Fierturica si Buboiul
Fierturica, mumia de la OTV, imi aduce aminte de bunica-mea dupa tata.
Era o femeie tare rea. Taica-miu, care o idolatriza, ma silea sa stau cu ea. Eu o botezasem in secrtet Buboiul. Era zgarcita si acra, si de altfel ma suporta le fel de putin pe cat o suportam eu pe ea.
Cand m-am dus la inmormantarea ei eram convinsa ca o sa se ridice din sicriu ca sa ma sperie.
"Buna, Oana ! Ce faci ?"
Era o femeie tare rea. Taica-miu, care o idolatriza, ma silea sa stau cu ea. Eu o botezasem in secrtet Buboiul. Era zgarcita si acra, si de altfel ma suporta le fel de putin pe cat o suportam eu pe ea.
Cand m-am dus la inmormantarea ei eram convinsa ca o sa se ridice din sicriu ca sa ma sperie.
"Buna, Oana ! Ce faci ?"
Friday, 26 June 2009
Diaconescu da la Rotula
Dan Diaconescu si Lazarus (e Louis sau Luis? ah, nu stiu, nu stiu) se terfelesc reciproc. Dan Diaconescu, Micul Sobolan Chicotitor VERSUS Lazarus, Cucul Cucilor.
Diaconescu la televiziunea lui de apartament, Lazarus la televiziunea de canal a turcilor. Aici, avantaj Diaconescu. Daca zice turcul, mai Inviatus sau cum te-o chema, ia valea din Kanal D cu vendetta ta personala cu tot. Nasol. In schimb, Diaconescu nu are probleme: oricat de abjecte ar fi (si sunt) emisiunile, oricat de idioti ar fi (si sunt) invitatii, oricat de mizerabile ar fi (si, dumnezeule, sunt!) minciunile spuse, ei bine, de el nu se va lua nimeni. Nici macar CNA-ul nu are ce sa-i mai faca.
Aici a calculat gresit Vasile Tuturiga (numele neaos al lui Louis Ludovicus Adolfini Buonanottecertoamici Lazarus). Ceea ce nu e de mirat. Nu e tocmai un barbat ager, adica, o minte sclipitoare, Lazarus Tuturiga asta.
Foarte tari si aliatii celor doi monstri sacri ai tembelizarii noastre de zi cu zi. DD il are alaturi pe Cocalarul Etern, Ogica, omul caruia nu i se citeste inteligenta in ochi pentru ca n-a scris-o el acolo. Tuturiga (adica rotula, in caz ca va e lene sa cautati in DEX) o are alaturi pe Pamela. Pe vremea serialului Dallas, in sat la bunica toate vacile se numeau Pamela. Asta de la televizor de acu' nu da lapte, da din buric si din sani, fiind dansatoare. Ea e aliata lui Sile Resurectatus, desi sustine ca il iubeste pe Diaconescu.
Mama, n-am cu cine pune pariu, dar as pune bani buni pe Sobolanul Chicotitor. Sile Rotula nu are nici o sansa. Diaconescu o sa scoata un certificat medico-legal care demonstreaza ca Lazarus consuma heroina si opiu dupa fiecare sedinta de sex cu cei trei barbosi negri care ii sunt amanti, desfrau in care se balaceste zilnic desi are hemoroizi (pagina doi a raportului, gros de 16 000 de pagini scrise marunt, cu detalii despre toate viciile si desfranarile lui Lazarus), apoi o va invita in studio pe mama unei verisoare a sorei studentului care a gasit un telefon la care se pare ca a vorbit mama Elodiei cu Lazarus, convorbire din care a rezulta ca Lazarus este cel care a omorat-o pe Elodia.
Deoarece aceasta fusese singura martora a asasinarii lui JFK de catre Lazarus (aici va aparea un nou dosar in fata lui Diaconescu).
Zau, ce poate sa faca Tuturiga? Sa moara si sa invie? Meh. Plictisitor.
Diaconescu la televiziunea lui de apartament, Lazarus la televiziunea de canal a turcilor. Aici, avantaj Diaconescu. Daca zice turcul, mai Inviatus sau cum te-o chema, ia valea din Kanal D cu vendetta ta personala cu tot. Nasol. In schimb, Diaconescu nu are probleme: oricat de abjecte ar fi (si sunt) emisiunile, oricat de idioti ar fi (si sunt) invitatii, oricat de mizerabile ar fi (si, dumnezeule, sunt!) minciunile spuse, ei bine, de el nu se va lua nimeni. Nici macar CNA-ul nu are ce sa-i mai faca.
Aici a calculat gresit Vasile Tuturiga (numele neaos al lui Louis Ludovicus Adolfini Buonanottecertoamici Lazarus). Ceea ce nu e de mirat. Nu e tocmai un barbat ager, adica, o minte sclipitoare, Lazarus Tuturiga asta.
Foarte tari si aliatii celor doi monstri sacri ai tembelizarii noastre de zi cu zi. DD il are alaturi pe Cocalarul Etern, Ogica, omul caruia nu i se citeste inteligenta in ochi pentru ca n-a scris-o el acolo. Tuturiga (adica rotula, in caz ca va e lene sa cautati in DEX) o are alaturi pe Pamela. Pe vremea serialului Dallas, in sat la bunica toate vacile se numeau Pamela. Asta de la televizor de acu' nu da lapte, da din buric si din sani, fiind dansatoare. Ea e aliata lui Sile Resurectatus, desi sustine ca il iubeste pe Diaconescu.
Mama, n-am cu cine pune pariu, dar as pune bani buni pe Sobolanul Chicotitor. Sile Rotula nu are nici o sansa. Diaconescu o sa scoata un certificat medico-legal care demonstreaza ca Lazarus consuma heroina si opiu dupa fiecare sedinta de sex cu cei trei barbosi negri care ii sunt amanti, desfrau in care se balaceste zilnic desi are hemoroizi (pagina doi a raportului, gros de 16 000 de pagini scrise marunt, cu detalii despre toate viciile si desfranarile lui Lazarus), apoi o va invita in studio pe mama unei verisoare a sorei studentului care a gasit un telefon la care se pare ca a vorbit mama Elodiei cu Lazarus, convorbire din care a rezulta ca Lazarus este cel care a omorat-o pe Elodia.
Deoarece aceasta fusese singura martora a asasinarii lui JFK de catre Lazarus (aici va aparea un nou dosar in fata lui Diaconescu).
Zau, ce poate sa faca Tuturiga? Sa moara si sa invie? Meh. Plictisitor.
Friday, 19 June 2009
Au inceput sa muste lupii !
Doamna ministru Monica Iacob-Ridzi a facut o treaba mare si a facut pierduti vreo 600.000 de Euro din bugetul MTS. Dupa care a declarat ca nu o intereseaza ce s-a intamplat cu banii. Scandal mare. Gazeta Sporturilor a facut ancheta, putem cu totii protesta online : aici poti cere demisia doamnei ministru.
E criza financiara ... au inceput astia sa fure pe fata. Pe vremuri, cand iarna era foarta aspra, veneau lupii in haita prin sate si furau ce puteau, animale, copii. Foame mare. De asta mi-a adus aminte Monica Iacob-Ridzi. De un lup lacom.
Nu se deschide odata sezonul de vanatoare la pradatori?
E criza financiara ... au inceput astia sa fure pe fata. Pe vremuri, cand iarna era foarta aspra, veneau lupii in haita prin sate si furau ce puteau, animale, copii. Foame mare. De asta mi-a adus aminte Monica Iacob-Ridzi. De un lup lacom.
Nu se deschide odata sezonul de vanatoare la pradatori?
Monday, 15 June 2009
Dragi Anonimi
Ma tot trezesc cu comentarii scrise de diversi Anonimi.
In afara de faptul ca au un continut oarecum straniu, mai sunt si scrise intr-un amestec de romana incorecta cu engleza stricata. Nu toate, insa uite un exemplu elocvent:
" deprimare sau depresie?! nu prea seamana...mai mult transpira inversunare, manie si multa ura. one day may be you'll began to be a real woman. or not. is your choice. like everything you've done till now and from now on to haven...or to hell! like I said, is your choice."
Comentariul asta fusese pus de un suflet gingas la articolul meu despre echipa de fotbal a lui Porumboiu.
Cum m-am saturat sa citesc tot felul de asemenea aiureli, insa nu vreau sa inchid complet optiunea de a comenta articolele, iata un mic set de reguli:
1. Daca vrei sa iti exprimi o parere, prezinta-te. Indiferent daca te cheama Ionel, xdi600 sau motomitica. Nu am nici chef, nici timp, sa conversez cu "voci din multime." De acum inainte voi sterge mesajele scrise de "Anonymous" fara sa ma mai obosesc sa le citesc.
2. Incearca sa scrii corect. Comentarii ca cel de mai sus, care nu respecta nici macar semnele de punctuatie, nu vor castiga prea multe aplauze. Nu ma deranjeaza cateva greseli, pana la urma facem toti de astea iar aici este un weblog, nu o clasa de gramatica. Dar gandeste-te ca modalitatea prin care comunicam aici este cuvantul scris - hai sa incercam sa ii aratam putin respect.
3. Scrie in limba pe care o cunosti mai bine. Serios. Cum zice Anonimul, "and from now on to haven..."
4. Nu fi nesimtit(a).
Nu sunt prea dificile, nu?
In afara de faptul ca au un continut oarecum straniu, mai sunt si scrise intr-un amestec de romana incorecta cu engleza stricata. Nu toate, insa uite un exemplu elocvent:
" deprimare sau depresie?! nu prea seamana...mai mult transpira inversunare, manie si multa ura. one day may be you'll began to be a real woman. or not. is your choice. like everything you've done till now and from now on to haven...or to hell! like I said, is your choice."
Comentariul asta fusese pus de un suflet gingas la articolul meu despre echipa de fotbal a lui Porumboiu.
Cum m-am saturat sa citesc tot felul de asemenea aiureli, insa nu vreau sa inchid complet optiunea de a comenta articolele, iata un mic set de reguli:
1. Daca vrei sa iti exprimi o parere, prezinta-te. Indiferent daca te cheama Ionel, xdi600 sau motomitica. Nu am nici chef, nici timp, sa conversez cu "voci din multime." De acum inainte voi sterge mesajele scrise de "Anonymous" fara sa ma mai obosesc sa le citesc.
2. Incearca sa scrii corect. Comentarii ca cel de mai sus, care nu respecta nici macar semnele de punctuatie, nu vor castiga prea multe aplauze. Nu ma deranjeaza cateva greseli, pana la urma facem toti de astea iar aici este un weblog, nu o clasa de gramatica. Dar gandeste-te ca modalitatea prin care comunicam aici este cuvantul scris - hai sa incercam sa ii aratam putin respect.
3. Scrie in limba pe care o cunosti mai bine. Serios. Cum zice Anonimul, "and from now on to haven..."
4. Nu fi nesimtit(a).
Nu sunt prea dificile, nu?
Thursday, 11 June 2009
Barata
Marilena Barata abereaza. Dintre toti ciudatii pe care Diaconescu ii aduna la OTV, ea e una dintre preferatele noastre - eu si cu barbata-miu ii spunem Michael Jakson. Acum se plimba printr-o camera de hotel in care, cica, ar fi stat de curand Elodia. Pune mana pe prosoape, pahare, scrumiere si draperii, extaziindu-se ca au fost atinse de Elodia. Se tavaleste prin pat. Cred ca a incercat hasis-ul local, sau are o menopauza foarte stranie.
Monday, 18 May 2009
O fi sau n-o fi blat?
Am tinut cu FC Vaslui multe etape din returul asta.
Mi se parea ca Adrian Porumboiu e un om mai cu bun-simt, mai cinstit, in mlastina mizerabila ocupata de Borcea, Becali si restul.
In plus, baiatul lui a facut un film excelent, "A fost sau n-a fost," cred ca singura comedie romaneasca la care am ras in ultimii ani. Okay, asta nu e motiv sa tin cu echipa de fotbal a lui taica-su, dar, ce sa fac, daca fotbalul care se joaca e ca o cursa intre gaini, ma iau si eu dupa ce imi place.
Acum . . . nu mai tin cu Vaslui-ul. Gata. Etapa a 32-a, de saptamana asta, este a treia etapa la rand in care meciul Vaslui-ului nu e televizat! In prima dintre ele Vasluiul a batut pe Gaz Metan si Pustai, un antrenor care nu acuza de obice arbitraje, s-a plans ca a fost furat. Etapa trecuta, la Vaslui a venit in deplasare Otopeni-ul, si amaratii aia au plecat spre Vaslui in ziua meciului, cu autocarul. Nu inteleg de ce s-au mai dus. Iar a castigat FC Vaslui. Etapa asta, Vaslui-ul joaca cu Gloria Buzau . . . iar e meci netelevizat.
Domnu' Porumboiu, mai bine ii dati banii lui Cornel, sa mai faca niste filme. Zau.
Mi se parea ca Adrian Porumboiu e un om mai cu bun-simt, mai cinstit, in mlastina mizerabila ocupata de Borcea, Becali si restul.
In plus, baiatul lui a facut un film excelent, "A fost sau n-a fost," cred ca singura comedie romaneasca la care am ras in ultimii ani. Okay, asta nu e motiv sa tin cu echipa de fotbal a lui taica-su, dar, ce sa fac, daca fotbalul care se joaca e ca o cursa intre gaini, ma iau si eu dupa ce imi place.
Acum . . . nu mai tin cu Vaslui-ul. Gata. Etapa a 32-a, de saptamana asta, este a treia etapa la rand in care meciul Vaslui-ului nu e televizat! In prima dintre ele Vasluiul a batut pe Gaz Metan si Pustai, un antrenor care nu acuza de obice arbitraje, s-a plans ca a fost furat. Etapa trecuta, la Vaslui a venit in deplasare Otopeni-ul, si amaratii aia au plecat spre Vaslui in ziua meciului, cu autocarul. Nu inteleg de ce s-au mai dus. Iar a castigat FC Vaslui. Etapa asta, Vaslui-ul joaca cu Gloria Buzau . . . iar e meci netelevizat.
Domnu' Porumboiu, mai bine ii dati banii lui Cornel, sa mai faca niste filme. Zau.
Tuesday, 12 May 2009
Radem cu muci
Am racit si eu si Octavia, fetita noastra.
Azi dimineata nu mai avea voce deloc, iar pentru ea, care mitraliaza cuvinte continuu pana-ti pune creierii pe moate, era fatal. I-am dat miere si polen si ea mi-a multumit ca "i-am dat inapoi vocea." Haraita, ragusita, cu suisuri, cu intreruperi, cum putea vorbi, am dus-o la gradinita. Cand plecam de acolo l-am vazut pe Tibi - cel cu "haa?, haa?" de ieri. I-am facut cu mana si el mi-a facut cu nasul (pentru ca are ochelari si si-i tot ridica folosindu-se de nas, asa ca a devenit abil in a se exprima cu organul respectiv) si am venit acasa.
In seara asta, Octavia nu isi bea laptele cald, dadea din gura continuu, statea fara papuci, nu-si sufla nasul. I-am zis ca daca nu face mai repede ce trebuie sa faca, nu o mai duc maine la serbarea de la gradinita.
Ea: "Asta ar fi o bataie de joc, mama, dupa cat am repetat de m-au caaapiatttt cu repetitiile aleaaaa, offfffffff, si am invatat si mult text, aoleu tre' sa mai zic textul ... Ha ha ha ha ha ha! Ba-l stiuuuuu. Haaa, haa, haaa... O sa ma duci? Te roooog."
Se stramba atat de haios ca de multe ori nu rezist si rad in loc sa mai fac pe suparata.
Azi dimineata nu mai avea voce deloc, iar pentru ea, care mitraliaza cuvinte continuu pana-ti pune creierii pe moate, era fatal. I-am dat miere si polen si ea mi-a multumit ca "i-am dat inapoi vocea." Haraita, ragusita, cu suisuri, cu intreruperi, cum putea vorbi, am dus-o la gradinita. Cand plecam de acolo l-am vazut pe Tibi - cel cu "haa?, haa?" de ieri. I-am facut cu mana si el mi-a facut cu nasul (pentru ca are ochelari si si-i tot ridica folosindu-se de nas, asa ca a devenit abil in a se exprima cu organul respectiv) si am venit acasa.
In seara asta, Octavia nu isi bea laptele cald, dadea din gura continuu, statea fara papuci, nu-si sufla nasul. I-am zis ca daca nu face mai repede ce trebuie sa faca, nu o mai duc maine la serbarea de la gradinita.
Ea: "Asta ar fi o bataie de joc, mama, dupa cat am repetat de m-au caaapiatttt cu repetitiile aleaaaa, offfffffff, si am invatat si mult text, aoleu tre' sa mai zic textul ... Ha ha ha ha ha ha! Ba-l stiuuuuu. Haaa, haa, haaa... O sa ma duci? Te roooog."
Se stramba atat de haios ca de multe ori nu rezist si rad in loc sa mai fac pe suparata.
Monday, 11 May 2009
Nu inteleeeeeeeg
Azi dimineata cand am dus-o pe fetita mea la gradinita, o vad pe d-na Lacramioara, bucatareasa, ca ii zice unuia mic,coleg cu fiica-mea:
"Ai adus degeaba CD-ul ala, azi nu va uitati la nici un desen, mergeti la scoala sa va vedeti viitorii invatatori."
Ala mic o priveste cu gura cascata, cu ochii holbati in spatele ochelarilor, se gandeste intens cateva secunde, si zice:
"Haa?"
D-na Lacramioara zice, foarte rar:
"Azi Nu Va Uitati La Desene."
Ala mic:
"Haa?"
D-na Lacramioara se intoarce spre mine, zambind cu drag, si-mi spune:
"'Haa, haa' ... Nu intelege nimica, saracu'..."
"Ai adus degeaba CD-ul ala, azi nu va uitati la nici un desen, mergeti la scoala sa va vedeti viitorii invatatori."
Ala mic o priveste cu gura cascata, cu ochii holbati in spatele ochelarilor, se gandeste intens cateva secunde, si zice:
"Haa?"
D-na Lacramioara zice, foarte rar:
"Azi Nu Va Uitati La Desene."
Ala mic:
"Haa?"
D-na Lacramioara se intoarce spre mine, zambind cu drag, si-mi spune:
"'Haa, haa' ... Nu intelege nimica, saracu'..."
Friday, 8 May 2009
Azi e derby
Steaua - Dinamo.
Pun pariu ca o sa fie o plictiseala de meci pe care comentatorii de la Antena 1 or sa-l comenteze semi-isterici, de parca ne-am uita la Barcelona cu Manchester.
Eu cred ca meciului asta a ajuns sa i se puna eticheta de derby pentru ca inainte de '89 astea doua erau echipele protejate de Armata si Militie, asa ca era singurul meci unde stiai ca rezultatul nu e aranjat dinainte sau arbitrul nu fura. Fotbal pe bune. Derby, ce sa mai vorbim.
Acum nici macar nu se mai infrunta institutiile astea, patronii echipelor sunt Behaila si Piticul Porno. Mai degraba iese film erotic pentru zoofili decat meci de fotbal.
Pun pariu ca o sa fie o plictiseala de meci pe care comentatorii de la Antena 1 or sa-l comenteze semi-isterici, de parca ne-am uita la Barcelona cu Manchester.
Eu cred ca meciului asta a ajuns sa i se puna eticheta de derby pentru ca inainte de '89 astea doua erau echipele protejate de Armata si Militie, asa ca era singurul meci unde stiai ca rezultatul nu e aranjat dinainte sau arbitrul nu fura. Fotbal pe bune. Derby, ce sa mai vorbim.
Acum nici macar nu se mai infrunta institutiile astea, patronii echipelor sunt Behaila si Piticul Porno. Mai degraba iese film erotic pentru zoofili decat meci de fotbal.
Thursday, 7 May 2009
Un scriitor care are nevoie de ajutor
Mi se pare incredibil ca un scriitor atat de bun nu isi poate plati chiria, in timp ce imbecili si idioti ca manelistii nostri se lafaie in palate.
Sper ca macar o persoana sa dea mana de ajutor:
O Rugaminte din partea lui Peter S. Beagle
Daca ai citit si ti-a placut vreodata una dintre cartile mele, sau daca ai vazut si ti-a placut unul dintre filmele ale caror scenarii le-am scris, as vrea sa-ti cer o favoare. Nu e mare lucru, zau - daca poti, fa te rog unul dintre aceste lucruri in urmatoarea luna.
1) Intra pe www.conlanpress.com si cumpara un abonament la Proiectul 52/50, ce va dura un an intreg (mai multe informatii despre el mai jos).
2) Intra pe www.conlanpress.com si cumpara orice carte sau DVD cu munca mea, fie pentru tine, fie ca dar pentru un prieten.
3) Daca nu poti face o cumparatura tu insuti, incearca sa faci pe altcineva interesat sa faca acest efort.
In ceea ce priveste motivul pentru care cer asta, e foarte simplu: imi vei schimba viata.
Daca faci o singura cumparatura, sau convingi pe altcineva sa faca acelasi lucru...i daca estui dintre ceilalti cititori care primesc THE RAVEN fac la fel...daca asta se intampla, atunci o sa se termine in sfarsit cu criza financiara in care m-am aflat de cand a murit mama mea in 2006. Daca se intampla asta, o sa reussc sa-mi platesc datoriile pe care le-am facut ca sa supravietuiesc. Daca se intampla asta, cartea audio Ultima Licorna si editia speciala hardcover a nuvelei Doua Inimi vor aparea in sfarsit la Conlan Press, impreuna cu Scriind Sarek si editiile hardcover ale celor doua romane noi ale mele, De-a Lungul Verii si Ma Tem ca Ai Dragoni, si altele. Inca si mai bine, daca se intampla asta voi fi in stare sa-mi cumpar timpul necesar pentru a gandi si scrie restul povestii lui Sooz - romanul-continuare la Ultima Licorna / Doua Inimi pe care doresc atat de mult sa v-il ofer (dar pentru care nici un editor de nicaieri nu s-a aratat dispus sa ma plateasca cu suficienti bani ca sa si traiesc in timp ce il scriu).
Bine, Beagle. Trage aer in piept. N-a fost greu, asa e? De fapt, cum eu sunt destul de rusinat de asemenea lucruri, a fost greu.
Multi scriitori se pricep sa se promoveze. In mod clar, eu nu ma pricep deloc. Tot ce pot sa fac este sa-mi adun curajul si sa va rog, ceea ce deja am facut: restul tine de voi.
Cu asta in minte, as vrea sa le multumesc public celor 53 de oameni care au cumparat pana acum abonamente (in total, 58) la Proiectul 52/50, in care scriu 52 de poeme sau versuri pentru cantece, originale, unul pe saptamana, timp de un an intreg. Banii din aceste abonamente mi-au platit chiria luna trecuta, lucru pentru care sunt extraordinar de recunoscator.
(n.tr. Nu am pastrat si lista celor 53 de nume)
Articolul acesta a aparut initial in limba engleza in buletinul THE RAVEN. Varianta in limba romana este preluata de pe www.theromaniucfiles.blogspot.com, cu permisiunea autorului.
Dintre cartile lui Peter S. Beagle au aparut in limba romana Ultima licorna si Un loc placut si numai al lor, ambele la editura Polirom.
Si, apropos, un abonament la Proiectul 52/50 costa vreo 70 RON. Mie nu mi se pare mult, pentru ce primesti. Pe de alta parte, eu sunt mai fraiera, nu ascult manele si ma bucur ca fetita mea de sapte ani citeste un roman pe saptamana.
Sper ca macar o persoana sa dea mana de ajutor:
O Rugaminte din partea lui Peter S. Beagle
Daca ai citit si ti-a placut vreodata una dintre cartile mele, sau daca ai vazut si ti-a placut unul dintre filmele ale caror scenarii le-am scris, as vrea sa-ti cer o favoare. Nu e mare lucru, zau - daca poti, fa te rog unul dintre aceste lucruri in urmatoarea luna.
1) Intra pe www.conlanpress.com si cumpara un abonament la Proiectul 52/50, ce va dura un an intreg (mai multe informatii despre el mai jos).
2) Intra pe www.conlanpress.com si cumpara orice carte sau DVD cu munca mea, fie pentru tine, fie ca dar pentru un prieten.
3) Daca nu poti face o cumparatura tu insuti, incearca sa faci pe altcineva interesat sa faca acest efort.
In ceea ce priveste motivul pentru care cer asta, e foarte simplu: imi vei schimba viata.
Daca faci o singura cumparatura, sau convingi pe altcineva sa faca acelasi lucru...i daca estui dintre ceilalti cititori care primesc THE RAVEN fac la fel...daca asta se intampla, atunci o sa se termine in sfarsit cu criza financiara in care m-am aflat de cand a murit mama mea in 2006. Daca se intampla asta, o sa reussc sa-mi platesc datoriile pe care le-am facut ca sa supravietuiesc. Daca se intampla asta, cartea audio Ultima Licorna si editia speciala hardcover a nuvelei Doua Inimi vor aparea in sfarsit la Conlan Press, impreuna cu Scriind Sarek si editiile hardcover ale celor doua romane noi ale mele, De-a Lungul Verii si Ma Tem ca Ai Dragoni, si altele. Inca si mai bine, daca se intampla asta voi fi in stare sa-mi cumpar timpul necesar pentru a gandi si scrie restul povestii lui Sooz - romanul-continuare la Ultima Licorna / Doua Inimi pe care doresc atat de mult sa v-il ofer (dar pentru care nici un editor de nicaieri nu s-a aratat dispus sa ma plateasca cu suficienti bani ca sa si traiesc in timp ce il scriu).
Bine, Beagle. Trage aer in piept. N-a fost greu, asa e? De fapt, cum eu sunt destul de rusinat de asemenea lucruri, a fost greu.
Multi scriitori se pricep sa se promoveze. In mod clar, eu nu ma pricep deloc. Tot ce pot sa fac este sa-mi adun curajul si sa va rog, ceea ce deja am facut: restul tine de voi.
Cu asta in minte, as vrea sa le multumesc public celor 53 de oameni care au cumparat pana acum abonamente (in total, 58) la Proiectul 52/50, in care scriu 52 de poeme sau versuri pentru cantece, originale, unul pe saptamana, timp de un an intreg. Banii din aceste abonamente mi-au platit chiria luna trecuta, lucru pentru care sunt extraordinar de recunoscator.
(n.tr. Nu am pastrat si lista celor 53 de nume)
Articolul acesta a aparut initial in limba engleza in buletinul THE RAVEN. Varianta in limba romana este preluata de pe www.theromaniucfiles.blogspot.com, cu permisiunea autorului.
Dintre cartile lui Peter S. Beagle au aparut in limba romana Ultima licorna si Un loc placut si numai al lor, ambele la editura Polirom.
Si, apropos, un abonament la Proiectul 52/50 costa vreo 70 RON. Mie nu mi se pare mult, pentru ce primesti. Pe de alta parte, eu sunt mai fraiera, nu ascult manele si ma bucur ca fetita mea de sapte ani citeste un roman pe saptamana.
Wednesday, 29 April 2009
Parcul lui mutu'
Primaria Piatra-Neamt face furori.
Mai jos sunt imagini din Parcul Strand din Piatra, unde, dupa cum se vede, nu este voie sa intri cu biciclete, role sau animale de companie. Dar nu e nici o problema daca vrei sa intri cu masina!
Nu serios. In ce fel este mai distructiva pentru mediu si siguranta vizitatorilor din parc bicicleta decat masina? Sau rolele, cumva elimina gaze de esapament care usuca verdeata? Ce fel de pete au pe creiere functionarii din Primaria Piatra-Neamt, zau?
Pe de alta parte, in serile de week-end, in parcarea de la Tequilla (o carciuma de prost-gust din parcul respectiv) este plin de masini de teren luxoase, din care coboara pustani de bani gata cu parul incleiat de gel si pipite tampe incleiate de brat.
Altfel, am vazut o chestie foarte tare azi cand beam un suc pe banca in parc. O mamica isi scosese copilul la plimbare, si ala micu' avea un tricou pe care scria "Mutu." Asta mi-a adus aminte de zilele de scoala, cand o gluma foarte raspandita era sa lipesti hartiute pe care scria "Prostu," sau "Idiotu," sau "Cur," pe spatele vreunui copil nenorocos.
Acum, vremuri moderne, iti cumpara mamica tricou pe care scrie "Mutu" pe spate. E pe bani, dar ramai "Mutu" mai mult timp, ca e tricou de calitate, nu o hartiuta lipita cu scuipat.
Eu abia astept sa ajunga si jucatorul ala de la Brasov sa joace la Nationala, sa apara si tricouri cu "Surdu," ca mamicile destepte care au doi copii sa poata cumpara tricouri asortate.
Mai jos sunt imagini din Parcul Strand din Piatra, unde, dupa cum se vede, nu este voie sa intri cu biciclete, role sau animale de companie. Dar nu e nici o problema daca vrei sa intri cu masina!
Nu serios. In ce fel este mai distructiva pentru mediu si siguranta vizitatorilor din parc bicicleta decat masina? Sau rolele, cumva elimina gaze de esapament care usuca verdeata? Ce fel de pete au pe creiere functionarii din Primaria Piatra-Neamt, zau?
Pe de alta parte, in serile de week-end, in parcarea de la Tequilla (o carciuma de prost-gust din parcul respectiv) este plin de masini de teren luxoase, din care coboara pustani de bani gata cu parul incleiat de gel si pipite tampe incleiate de brat.
Altfel, am vazut o chestie foarte tare azi cand beam un suc pe banca in parc. O mamica isi scosese copilul la plimbare, si ala micu' avea un tricou pe care scria "Mutu." Asta mi-a adus aminte de zilele de scoala, cand o gluma foarte raspandita era sa lipesti hartiute pe care scria "Prostu," sau "Idiotu," sau "Cur," pe spatele vreunui copil nenorocos.
Acum, vremuri moderne, iti cumpara mamica tricou pe care scrie "Mutu" pe spate. E pe bani, dar ramai "Mutu" mai mult timp, ca e tricou de calitate, nu o hartiuta lipita cu scuipat.
Eu abia astept sa ajunga si jucatorul ala de la Brasov sa joace la Nationala, sa apara si tricouri cu "Surdu," ca mamicile destepte care au doi copii sa poata cumpara tricouri asortate.
Saturday, 18 April 2009
Paste
M-a tarat fiica-mea la biserica in noaptea de Inviere.
Spectacol!
Ne-am dus la biserica Precista. I-am zis fiica-mii sa stam afara, ea, nu, nu, nu, inauntru.
Inauntru, plin de babe tremurande de le cauta moartea pe acasa, si cocalari.
Stam.
Trece ceasul de miezul noptii, nimic. Se vede treaba ca intarzia lumina, venind tocmai de la Ierusalim.
Pana la urma, se sting luminile in toata biserica. Gata, ma gandesc, ori incepe, ori vor astia sa ne trimita acasa. Bineinteles, cuiva ii suna telefonul. Babaciunile incep sa-l boscorodeasca, ecoul isi face si el treaba, altii incearca sa linisteasca babaciunile, frate, ca la circ.
In sfarsit incepe si slujba, cu un diacon care canta ca ca o rata. Parca era Donald Duck la microfon. Eu si fiica-mea incepem sa chicotim, altii in jur la fel, se destinde atmosfera.
Se da Lumina! Apuca si fiica-mea sa-si aprinda lumanarica si vrea si ea sa dea Lumina altora, ca na, e copil si vrea si ea sa se distreze. Dar te pui cu babaciunile? Mosnegaraia nu vrea Lumina de la ea, se impinge peste noi, refuza, ei vor Lumina de aia originala, de la parinte, nu flacaruie de mana a doua de la copilul meu!
Ceva mai strachinite, ne facem drum printre coate-n coaste si iesim din biserica. La timp. Ca dupa ce se aude "Hristos a Inviat, Adevarat a Inviat!", incepe adevaratul balamuc: "Baaa, mi-ai blocat masina!" "Mata a blocat-o!" "Da-te, fa mai incolo." "Sa te trazneasca Dumnezeu!" "Ba pe tine!" "Ba pe mata!"
Si a inviat si anul asta. Urmatorul Paste la care ma mai duc la biserica e Pastele Cailor.
Sarbatori fericite!
Spectacol!
Ne-am dus la biserica Precista. I-am zis fiica-mii sa stam afara, ea, nu, nu, nu, inauntru.
Inauntru, plin de babe tremurande de le cauta moartea pe acasa, si cocalari.
Stam.
Trece ceasul de miezul noptii, nimic. Se vede treaba ca intarzia lumina, venind tocmai de la Ierusalim.
Pana la urma, se sting luminile in toata biserica. Gata, ma gandesc, ori incepe, ori vor astia sa ne trimita acasa. Bineinteles, cuiva ii suna telefonul. Babaciunile incep sa-l boscorodeasca, ecoul isi face si el treaba, altii incearca sa linisteasca babaciunile, frate, ca la circ.
In sfarsit incepe si slujba, cu un diacon care canta ca ca o rata. Parca era Donald Duck la microfon. Eu si fiica-mea incepem sa chicotim, altii in jur la fel, se destinde atmosfera.
Se da Lumina! Apuca si fiica-mea sa-si aprinda lumanarica si vrea si ea sa dea Lumina altora, ca na, e copil si vrea si ea sa se distreze. Dar te pui cu babaciunile? Mosnegaraia nu vrea Lumina de la ea, se impinge peste noi, refuza, ei vor Lumina de aia originala, de la parinte, nu flacaruie de mana a doua de la copilul meu!
Ceva mai strachinite, ne facem drum printre coate-n coaste si iesim din biserica. La timp. Ca dupa ce se aude "Hristos a Inviat, Adevarat a Inviat!", incepe adevaratul balamuc: "Baaa, mi-ai blocat masina!" "Mata a blocat-o!" "Da-te, fa mai incolo." "Sa te trazneasca Dumnezeu!" "Ba pe tine!" "Ba pe mata!"
Si a inviat si anul asta. Urmatorul Paste la care ma mai duc la biserica e Pastele Cailor.
Sarbatori fericite!
Tuesday, 14 April 2009
Adventila
Azi am avut 2 vizite pe blog. Sotul meu mi-a zis: "E adventistul tau."
M-a amuzat teribil chestia asta.
M-a amuzat teribil chestia asta.
Friday, 10 April 2009
De dimineata
Azi dimineata, in drum spre gradinita, eu si fetita mea, in fata blocului.
" Mami, de ce mergi asa?"
Eu mergeam cu mainile incrucisate la piept, sa ma apar de frig, ca o baba. Luasem pe mine in graba o haina care mi se parea ca nu imi mai vine, si nu ii mai pot inchide fermoarul.
"Ca mi-e frig", zic eu.
Cum mergeam noi amandoua, una langa alta, ea face doi pasi inainte si ma opreste, o fetita mica si hotarata sa aiba grija de mine.
"Stai un pic. Stai." Da agitata din manuta, vrand sa ma tina pe loc. Si-mi incheie fermoarul hainei, fara nici o problema.
Nu stiu unde naiba ma grabesc asa si de ce nu-mi iau timp. Nu mai gandesc limpede.
" Mami, de ce mergi asa?"
Eu mergeam cu mainile incrucisate la piept, sa ma apar de frig, ca o baba. Luasem pe mine in graba o haina care mi se parea ca nu imi mai vine, si nu ii mai pot inchide fermoarul.
"Ca mi-e frig", zic eu.
Cum mergeam noi amandoua, una langa alta, ea face doi pasi inainte si ma opreste, o fetita mica si hotarata sa aiba grija de mine.
"Stai un pic. Stai." Da agitata din manuta, vrand sa ma tina pe loc. Si-mi incheie fermoarul hainei, fara nici o problema.
Nu stiu unde naiba ma grabesc asa si de ce nu-mi iau timp. Nu mai gandesc limpede.
Am inteles ceva
Ieri,dupa cateva ore de plans si suparare,vine fetita mea la mine in camera si ma intreaba, "Mami, esti suparata?"
"Da," ii raspund eu. Ce sa ii zic altceva, cu ochii mei rosii si fata umflata . . .
"De ce?" inteaba ea.
"Asa . . ."
"Da' pe cine esti suparata?"
"Pe mine," ii zic.
"Pe tine?" ma intreaba fetita mea surprinsa.
"Da, pe mine."
Si atunci fetita mea de sapte ani mi-a pus o intrebare foarte buna:
"De ce? Ce ai facut?"
Si mi-am dat seama ca din cauza depresiei ma simt vinovata pentru orice, ca si cum as avea vreun defect care provoca toate mizeriile care se intampla, care il face pe taica-miu sa uite cand e ziua mea, si pe grasa aia idioata din autogara Pascani sa intre peste mine in baie si pe toti nesimtitii sa fie nesimtiti.
Oamenii care se poarta cum se nimereste trebuie lasati sa aiba parte de alti oameni care se poarta cum se nimereste.
De azi inainte, m-a convins fetita mea, nu mai trebuie sa ma simt vinovata pentru tampeniile celorlalti.
"Da," ii raspund eu. Ce sa ii zic altceva, cu ochii mei rosii si fata umflata . . .
"De ce?" inteaba ea.
"Asa . . ."
"Da' pe cine esti suparata?"
"Pe mine," ii zic.
"Pe tine?" ma intreaba fetita mea surprinsa.
"Da, pe mine."
Si atunci fetita mea de sapte ani mi-a pus o intrebare foarte buna:
"De ce? Ce ai facut?"
Si mi-am dat seama ca din cauza depresiei ma simt vinovata pentru orice, ca si cum as avea vreun defect care provoca toate mizeriile care se intampla, care il face pe taica-miu sa uite cand e ziua mea, si pe grasa aia idioata din autogara Pascani sa intre peste mine in baie si pe toti nesimtitii sa fie nesimtiti.
Oamenii care se poarta cum se nimereste trebuie lasati sa aiba parte de alti oameni care se poarta cum se nimereste.
De azi inainte, m-a convins fetita mea, nu mai trebuie sa ma simt vinovata pentru tampeniile celorlalti.
Thursday, 9 April 2009
Mar gaunos
Ma simt foarte prost, ca un mar gaunos. Boala asta a mea nu ma mai lasa sa ma bucur de nimic, de fetita mea, de sotul meu. Singurii care ma mai bucura sunt pisoii. Poate pentru ca sunt discreti, sau poate pentru ca mi se pare mie ca nu gresesc atat de mult fata de ei. Pe fetita o inebunesc de cap, o cert intr-una, tot ce face ii zic ca e rau, urlu, sunt nemultumita de ea...Sotul meu a ramas cu toate problemele pe cap, cu fetita, cu mine, cu meseria lui si cu casa.
Saturday, 21 March 2009
Dimineata
Am iesit azi dimineata sa cumpar paine.
La coltul blocului cineva a plantat cateva floricele albastre si albe, delicate, in jurul unui copacel. Cand m-am intors cu painea am vazut o babuta care se uita cu atentie la ele. Mi-a zambit.
"Nu-mi dau seama ce fel sunt," mi-a zis.
"Nu sunt toporasi?"
"Nu cred. Toporasii sunt mai mici."
Mi-a urat o zi buna si am plecat.
La coltul blocului cineva a plantat cateva floricele albastre si albe, delicate, in jurul unui copacel. Cand m-am intors cu painea am vazut o babuta care se uita cu atentie la ele. Mi-a zambit.
"Nu-mi dau seama ce fel sunt," mi-a zis.
"Nu sunt toporasi?"
"Nu cred. Toporasii sunt mai mici."
Mi-a urat o zi buna si am plecat.
Sunday, 15 March 2009
Proasta de Week-End
Femeia Depresiva e foarte proasta, asa ca unii oameni de bine incearca sa-i explice cum ar trebui sa gandeasca.
De exemplu, amica mea V.
In week-end-ul acesta, amica mea V a organizat o petrecere pentru ziua de nastere a fetei ei si a insistat sa o ia si pe fiica-mea acolo, de sambata pana duminica seara.
Eu, fiind proasta, am judecat situatia complet gresit si i-am zis ca nu mi se pare o idee buna, ca e week-end si autobuzele intre localitatile noastre circula prost, ca poate ea are multe alte lucruri pe cap.
Ea mi-a zis ca fata ei tine neaparat sa o invite si pe fata mea si face ea cumva sa mi-o aduca duminica seara inapoi, sa nu piarda copilul gradinita de luni.
Bine, am zis eu, gandindu-ma ( ca proasta care sunt ) ca daca femeia mi-a zis un lucru, asa ramane.
I-am dus-o pe fiica-mea la masina, unde m-a intrebat asa, in treacat, daca nu cumva ar fi mai bine sa o aduca inapoi pe fiica-mea luni dimineata,sa se joace si fetele mai mult.
Mai tarziu, la telefon, m-a intrebat daca nu ar fi mai bine sa o aduca pe fiica-mea luni seara, ca sa mai stea fetele si luni dupa masa sa se joace. Ce mare lucru daca fetita mea pierdea o zi la gradinita si trebuia sa-si petreaca jumatate din ziua de luni cu o baba plictisita, in timp ce amica mea era la serviciu si fata ei la scoala? Si oricum duminica nu prea circula autobuze si luni dimineata ar fi prea dimineata si...
Si s-a suparat cand i-am zis ca daca am convenit asupra unui lucru, eu vreau ca acel lucru sa se intample.
S-a suparat pe mine, stiti, asa se supara lumea pe oamenii prosti. Si a luat-o pe fiica-mea din mijlocul petrecerii de duminica si a adus-o inapoi imediat dupa pranz. Sa sufere si ea si sa-i para rau si sa ma frece la cap ca de ce si ce bine era.
Asa ne trebuie, noua prostilor. Sa ne invatam minte ca lumea nu functioneaza cum credem noi si ca daca nu esti nesimtit nu mai primesti tort si se balega poneiul pe toate baloanele.
De exemplu, amica mea V.
In week-end-ul acesta, amica mea V a organizat o petrecere pentru ziua de nastere a fetei ei si a insistat sa o ia si pe fiica-mea acolo, de sambata pana duminica seara.
Eu, fiind proasta, am judecat situatia complet gresit si i-am zis ca nu mi se pare o idee buna, ca e week-end si autobuzele intre localitatile noastre circula prost, ca poate ea are multe alte lucruri pe cap.
Ea mi-a zis ca fata ei tine neaparat sa o invite si pe fata mea si face ea cumva sa mi-o aduca duminica seara inapoi, sa nu piarda copilul gradinita de luni.
Bine, am zis eu, gandindu-ma ( ca proasta care sunt ) ca daca femeia mi-a zis un lucru, asa ramane.
I-am dus-o pe fiica-mea la masina, unde m-a intrebat asa, in treacat, daca nu cumva ar fi mai bine sa o aduca inapoi pe fiica-mea luni dimineata,sa se joace si fetele mai mult.
Mai tarziu, la telefon, m-a intrebat daca nu ar fi mai bine sa o aduca pe fiica-mea luni seara, ca sa mai stea fetele si luni dupa masa sa se joace. Ce mare lucru daca fetita mea pierdea o zi la gradinita si trebuia sa-si petreaca jumatate din ziua de luni cu o baba plictisita, in timp ce amica mea era la serviciu si fata ei la scoala? Si oricum duminica nu prea circula autobuze si luni dimineata ar fi prea dimineata si...
Si s-a suparat cand i-am zis ca daca am convenit asupra unui lucru, eu vreau ca acel lucru sa se intample.
S-a suparat pe mine, stiti, asa se supara lumea pe oamenii prosti. Si a luat-o pe fiica-mea din mijlocul petrecerii de duminica si a adus-o inapoi imediat dupa pranz. Sa sufere si ea si sa-i para rau si sa ma frece la cap ca de ce si ce bine era.
Asa ne trebuie, noua prostilor. Sa ne invatam minte ca lumea nu functioneaza cum credem noi si ca daca nu esti nesimtit nu mai primesti tort si se balega poneiul pe toate baloanele.
Mihaela Radulescu are Elan Potent
Am vazut-o pe Mihaela Radulescu la televizor, in mijlocul scandalului cu sotul, urmarita de paparazzi si inconjurata de politisti.
Mihaela, parand putin isterica, speriata, jignita. Foarte speriata.
Langa ea, Dani Otil, cam jenat de situatie, avand pe fata ceva din tipica resemnare a barbatului care iar e "pus in situatie" de femeie, si, in general, aratand ca nu intelege nimic si nu vede cat de speriata e Mihaela.
Nu, nu ma intereseaza scandalurile stupide din mass-media, nu ma uit la emisiunile acestora doi si in general postul de televiziune Antena 1 mi se pare un promotor al inculturii si superficialitatii.
Singurul motiv pentru care m-am hotarat sa scriu despre asta este ca si Femeia Depresiva a trecut prin ceva asemanator si lumea pur si simplu nu stie cum se intampla asemenea lucruri.
Trebuie sa intelegi ca barbatii bogati -"Barbatii Potenti" cum le place lor sa-si spuna - sunt o specie aparte.
Nu te pui cu Barbatul Potent.
Culmea e ca traiesti cu el un an, doi, patru, ajungi sa il cunosti, sa vezi de ce poate fi in stare, dar iti zici, "nu, mie nu mi-ar face asa ceva, copilului nu i-ar face asa ceva .
Gresit.
Nu te pui cu Barbatul Potent.
Orgoliul sau, spre deosebire de al altor barbati, nu depinde de vreun desuet simt al onoarei, orgoliul Barbatului Potent este direct proportional cu averea.
Cu cat e mai bogat, cu atat o sa-ti nenoroceasca viata mai rau daca indraznesti sa vrei sa-ti rupi viata de a lui. Fara el si puterea lui trebuie sa fii si sa simti ca esti o nimeni, o carpa . Fara el, trebuie sa fii umilita.
Poate ca eu am scapat ieftin de limbricul meu. Atunci cand am aflat ca ma inseala si m-am despartit de el, mi-a dat afara copilul ( copilul nostru ) din pensiunea in care statea peste vara si a aranjat sa fiu concediata. Poate al meu era mai amarat, cine stie. Al Mihaelei vad ca i-a chemat politia si paparazzi pe urme, o ameninta ca ii planteaza droguri, a dat-o afara din casa si vrea sa-i ia copilul. O fi mai bogat, o fi mai ranit in orgoliul lui de aventura Mihaelei cu pustanul ala care nici macar nu stie cum sa o sprijine.
Probabil ca lui Otil i se pare ca Mihaela Radulescu exagereaza. Probabil ca multor oameni li se pare asa. Eu insa stiu ca nu exagereaza deloc.
Da, poate ca paparazzi nu au fost pusi sa umble dupa ea in urma interventiei sotului ei si poate ca plantatul drogurilor a fost doar o amenintare de Elan ametit. Nu conteaza. Mihaela stie exact cu cine are de-a face si trebuie sa traiasca continuu cu paranoia si frica si sentimentul ca, gata, acum incepe nebunia, vine politia si iti gaseste droguri, sau te anunta seful ca nu-ti mai prelungeste contractul, sau ramai fara copil.
Bafta Mihaela. Pe bune.
Mihaela, parand putin isterica, speriata, jignita. Foarte speriata.
Langa ea, Dani Otil, cam jenat de situatie, avand pe fata ceva din tipica resemnare a barbatului care iar e "pus in situatie" de femeie, si, in general, aratand ca nu intelege nimic si nu vede cat de speriata e Mihaela.
Nu, nu ma intereseaza scandalurile stupide din mass-media, nu ma uit la emisiunile acestora doi si in general postul de televiziune Antena 1 mi se pare un promotor al inculturii si superficialitatii.
Singurul motiv pentru care m-am hotarat sa scriu despre asta este ca si Femeia Depresiva a trecut prin ceva asemanator si lumea pur si simplu nu stie cum se intampla asemenea lucruri.
Trebuie sa intelegi ca barbatii bogati -"Barbatii Potenti" cum le place lor sa-si spuna - sunt o specie aparte.
Nu te pui cu Barbatul Potent.
Culmea e ca traiesti cu el un an, doi, patru, ajungi sa il cunosti, sa vezi de ce poate fi in stare, dar iti zici, "nu, mie nu mi-ar face asa ceva, copilului nu i-ar face asa ceva .
Gresit.
Nu te pui cu Barbatul Potent.
Orgoliul sau, spre deosebire de al altor barbati, nu depinde de vreun desuet simt al onoarei, orgoliul Barbatului Potent este direct proportional cu averea.
Cu cat e mai bogat, cu atat o sa-ti nenoroceasca viata mai rau daca indraznesti sa vrei sa-ti rupi viata de a lui. Fara el si puterea lui trebuie sa fii si sa simti ca esti o nimeni, o carpa . Fara el, trebuie sa fii umilita.
Poate ca eu am scapat ieftin de limbricul meu. Atunci cand am aflat ca ma inseala si m-am despartit de el, mi-a dat afara copilul ( copilul nostru ) din pensiunea in care statea peste vara si a aranjat sa fiu concediata. Poate al meu era mai amarat, cine stie. Al Mihaelei vad ca i-a chemat politia si paparazzi pe urme, o ameninta ca ii planteaza droguri, a dat-o afara din casa si vrea sa-i ia copilul. O fi mai bogat, o fi mai ranit in orgoliul lui de aventura Mihaelei cu pustanul ala care nici macar nu stie cum sa o sprijine.
Probabil ca lui Otil i se pare ca Mihaela Radulescu exagereaza. Probabil ca multor oameni li se pare asa. Eu insa stiu ca nu exagereaza deloc.
Da, poate ca paparazzi nu au fost pusi sa umble dupa ea in urma interventiei sotului ei si poate ca plantatul drogurilor a fost doar o amenintare de Elan ametit. Nu conteaza. Mihaela stie exact cu cine are de-a face si trebuie sa traiasca continuu cu paranoia si frica si sentimentul ca, gata, acum incepe nebunia, vine politia si iti gaseste droguri, sau te anunta seful ca nu-ti mai prelungeste contractul, sau ramai fara copil.
Bafta Mihaela. Pe bune.
Subscribe to:
Posts (Atom)